Ziua Naţională este un bun prilej pentru toţi cetăţenii acestei ţări, de aici şi de aiurea, să demonstreze, dincolo de voturi şi opţiuni politice, că sunt capabili să se unească pentru a face bine câteva lucruri fundamentale. Chiar dacă patriotismul nu este o chestiune de o zi, din fericire există o zi, prima a iernii calendaristice, când avem ocazia să ne reamintim că nu ar strica să fim un strop mai patrioţi. Recursul la istorie este fundamental. Se spune adesea că cine nu învaţă din greşelile trecutului riscă să le repete. Pe acelaşi palier, afirmăm că toţi cei care nu învaţă din marile reuşite ale strămoşilor au şanse puţine să calce pe urmele acestora.
Un mic rezumat al unei zile de neuitat este următorul: Pe 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, care avea susţinerea a 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile ţării, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţea unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu ţara mamă. Asta a fost atunci.
Acum , 1 Decembrie ne găseşte cu un preşedinte în funcţie şi unul ales. Pesimiştii ar spune că avem neşansa ca de Ziua Naţională să fim conduşi de un preşedinte care ne-a înşelat aşteptările şi de unul care urmează să le înşele. Optimiştii văd o parte plină şi afirmă, cu tricolorul prins la piept, că trăim momentul unic al tranziţiei de la un preşedinte care şi-a făcut datoria reformând justiţia la unul care cu siguranţă obsedat de cuvântul dat şi de rădăcinile sale altoite într-un neam bolnav de seriozitate, va reforma statul.
Optimişti sau pesimişti nu ne rămâne decât să spunem, oriunde ne-am afla pe acest glob: La mulţi ani, ţara noastră! La mulţi ani, România!
Text publicat în ziarul BURSA
