„Dacă eu aveam condițiile tale făceam…”, e una din plăcile tocite pe care mulți dintre părinți le pun copiilor lor. Greutăți, nevoi, comunism, ghinioane, toate la un loc, sau fiecare în parte, au barat drumul lor, iar fiii, în general niște nerecunoscători leneși, nu reușesc să se ridice la nivelul așteptărilor.
În fața locului de unde îmi procur pâinea cea de toate zilele am asistat la o scenă în care tatăl, un domn la aproximativ 50 de ani, îi ținea o lecție de viață fiului, sărit ușor de 20 de ani. ”Bă am sunat-o de 20 de ori și nu răspunde. De ce nu răspunde? Iar e cu ălă, curva dracului. Și tu stai ca momâia, chiar nu sare cămașa de pe tine să vezi că mă-ta se întinde cu toți? Fii bărbat bă! Nu-ți crapă obrazul de rușine. E mă-ta. Eu dacă vreau pot să țin și zece neveste, da tu o mamă ai. O curvă. Nu știu ce aveți în cap ăștia tineri. Fii bărbat, că altfel ajungi o cârpă de se șterg cu tine pe picioare toate boarfele… Hai bă, sun-o tu și zii să vină acasă că nu-i fac nimic”. În tot acest timp fiul a tăcut uitându-se pe pereți după modelul prezidențial, ceea ce mă poate face să cred că tatăl e obligat să îi mai predea niște lecții de viață, inclusiv legate de modul în care se apără onoarea unei familii.
