Răspuns: Tradițiile de Crăciun. Le-au confiscat pur și simplu adaptându-le soios la nevoile lor. Dacă în orașe bătălia era pierdută de foarte mulți ani, ciuma negricioasă s-a întins și în mediul rural. Am simțit asta pe propria piele în satul natal, unul în care, din câte știu, locuiesc numai români. După clasicul colind, din seara de 23, la care participă toată comunitatea, invazia migratorilor nu a mai putut fi stăvilită. În dimineața de Crăciun, când copii din sat umblau cu Steaua, în locul acestora au apărut stoluri de necunoscuți, trecuți de ani buni de vârsta copilăriei. Localnicii s-au retras treptat din scenă, de frică, de silă sau de jenă. În următoarele ore colindatul nu s-a oprit, au apărut cete care plimbau ursul, capra, toba și o făcătură de călușari. Cei cu capra nu aveau capră, ci doar o goarnă și o tobă și în afară de ”ța-ța-ța căprița ța”, nu erau capabili să spună altceva. Ursul nu era singur ci cu soția, ursăreasa. Unul albastru și altul verde. Nu spuneau nimic doar agitau niște tălăngi. I-am întrebat ce obicei e asta, răspunsul unul mai lung poate fi comprimat astfel : ”unul ca să luăm niște bani”. Călușarii au fost la fel de siniștri, o gloată de peste 15 inși echipați în niște foste ii albe, agitau niște bâte noduroase care nu îți mai permiteau să pui nicio întrebare. De dans nu se punea problema, era bine daca la plecarea lor inventarul gospodăriei mai era același. După prânz, satul părea ușor în stare de asediu. Majoritatea porților erau legate cu sârmă, iar dacă vroiai să mergi pe la o rudă era bine să telefonezi înainte, altfel nimeni nu era dispus să iasă la gard dacă lătrau câinii . Cum voi reveni în zonă de Revelion o să aflu cum mai stă treaba cu plugușorul, buhaiul și sorcova. Poate reușesc să strâng o ceată de consăteni mai zdraveni, să-i primim cum se cuvine pe colindători.
PS
Revenit în Capitală, m-am trezit la ușă cu Moș Crăciun însoțit de doi copilași. Era și el pus pe luat, nu pe dat.
