Recunosc că sunt un om curios, dar unul moderat, chiar discret. Așa scria și în fișa postului la prima angajare, să-mi manifest creativ curiozitatea. În ciuda a ceea ce am mai povestit pe aici, în autobuz încerc, cel puțin în ultima vreme, să fiu omul cel mai puțin curios din câți există. Chiar și așa, cu această indiferență, pe alocuri jucată, nu pot evita să nu-i deranjez pe cei din jurul meu.
Concret.
Autobuz, ora 9.30, ușor aglomerat, stau pe un scaun, în stânga un tânăr, în față o tânără cu ochelari și o tanti foarte mică de înălțime. Cum zăceam pe scaunul de lângă culoar, lângă mine stătea în picioare un domn cu cămașă dintr-un material infiorător de sintetic. Igiena precară plus materialul cămășii au născut o mică bombă olfactivă, așa că în mod cert partea dreaptă îmi era interzisă. Aleg calea ușoară și îmi fixez privirea drept în față. Acolo se afla domnișoara cu ochelari, purta o cămașă foarte strânsă pe bust, motiv pentru care un nasture nu făcuse față presiunii și se desfăcuse. La un moment dat domnișoara sesizează că oferă privirii mai mult decât era cazul și remediază neajunsul, în același timp privindu-mă acuzator (”golan bătrân, puteai să mă avertizezi, rușine!). Rușinat îmi întorc capul cu fix 45 de grade în stânga. Greșeală, tanti cea mică vorbea foarte tare la telefon și din ce auzeam se certa cu mama ei că a consumat toate tampoanele. Brusc și-a fixat privirea asupra mea ridicând dezaprobator din sprâncene (”Ce te uiți? Nu am voie să vorbesc la telefon? Să nu-mi spui că nu știai că femeile folosesc tampoane”). Ca să nu o supăr pe tanti mai mult decât o supărase propria mama, îmi revizuiesc opțiunile, în dreapta nu se poate, pericol pentru ficat, în față am fost și risc să fiu luat la palme, așa că mai mișc axa cu încă 30 de grade, mult spre tânărul din stânga. Omul avea un telefon cât o placă de gresie, așa că orb să fi fost și tot vedeam ce discută cu ”iubi” pe whatsapp. Discută e un fel de a zice, pe ecran se derula o ceartă grea din care reieșea că tânărul îi reproșează lui ”iubi” că o mănâncă foarte tare ”acolo jos” pentru că este o ”nespălată” și că de când e cu el nu a văzut-o să se spele ”acolo jos” după ce fac ei ce fac, mai rar decât ar vrea el și mai des decât poate ea să se spele. Normal, brusc omul își întoarce privirea spre mine, deranjat că îmi bag nasul în chestii atât de intime. 
Cum alte opțiuni nu mai aveam, încep să rotesc capul pe model ventilator, stânga-dreapta, dreapta – stânga până când, cu creierii ușor zdruncinați observ că tânăra cu ochelari îmi tot făcea cu ochiul, după care m-a și apucat tandru de mână. E clar, nu există zile proaste în totalitate, încă mai am farmec personal.
Epilog.
Aici ar trebui să bag niște puncte de suspensie și să opresc relatarea. Soția e înțelegătoare și în particular i-aș explica situația. Dar cum nu am obiceiul să pozez în ceea ce nu sunt, revin.
Fata își rotea ochii spre mine de credeam că a lovit-o damblaua. Mă știu atrăgător, dar nici chiar așa. Când m-a apucat și cu tandrețe de mână mi-am zis ”sunt iarăși ce am fost și mai mult decât atât”. Din nefericire, mai mult pentru ea decât pentru mine, fata de fapt era speriată de un hoț-golan-ageamiu care încerca să o buzunărească, dar nu-i ieșea deloc. Fiindu-i teamă să reacționeze, mi-a povestit ulterior că a mai avut parte de o astfel de experiență terminată destul de prost, a încercat să obțină puțină protecție din partea mea invitându-mă discret să mă prefac că ne-am cunoaște. Chiar dacă mai greu, am înțeles stratagema și în final am reușit să ofer și o privire de ajutor, nu doar să deranjez . (”Curios,curios, dar totuși e bun la ceva”)
