În plin sezon estival aud tot mai des „Ce carte îmi recomanzi să citesc în concediu?”.
Dacă nu am mai spus-o repet (aceasta este o glumă ultra-tocită în câteva dintre redacțiile de cotidian prin care am trecut alături de câțiva oameni care ar fi meritat să fie plătiți doar pentru că respirau în respectivele incinte) fiecare carte are timpul ei, dar dacă aștepți concediul și briza mării ca să pui mâna pe o carte îți recomand să stai liniștit și să îți cumperi, cel mult, două reviste înțesate de mondenități expirate, rețete culinare pentru care nu o să ai niciodată toate ingredientele și sfaturi pentru problemele amoroase ale altora. Știu, cărțile au timpul lor și tu ai timpul tău, limitat, dar aceste limite nu te împiedică dimineața să te uiți la matinale cu adolescenți tomnateci sau să îți sperii somnul, noaptea târziu, privind cum interlopi de carton și femei cu morală de mucava se împerechează și desperechează în ritualuri demne de oameni ai cavernelor care ciocnind două pietre tocmai au descoperit …smartphone-ul. Cărțile bune necitite de tine ar spune că ai mai mult timp decât meriți.
Totuși, armata cititorilor constanți e încă numeroasă, risc și o recomandare:„Fructele mâniei” de John Steinbeck, pentru că e vară, pentru că în Balcani crizele economice se plimbă despletite, pentru că e o carte adevărată despre minciunile acestei lumi și pentru că într-un moment greu al vieții mele mi-a readus bucuria… de a citi.
text apărut în Ziarul Metropolis
