O vizită în Delta Dunării este memorabilă, indiferent cum se petrec lucrurile, în rău sau în bine, cu pește sau fără, cu oameni buni sau răi. La final de primăvară am poposit la Uzlina, la Gulliver Delta Resort (un loc plăcut) în plină prohibiție. Norocul peștilor și norocul meu pentru că în geantă strecurasem și o carte, „Raport către El Greco”, scrisă de Nikos Kazantzakis, „tatăl” celebrului Zorba. 
Lectura a fost memorabilă și la acest lucru a contribuit din plin și locul desfășurării acțiunii. Cartea, de o sinceritate absolută, de care sunt capabili mai ales oamenii ajunși la capăt de drum, așa cum era și autorul în momentul scrierii, conține o supradoză de melancolie, numai bună de consumat între două ape, dar și multă revoltă, împotriva oamenilor, a istoriei, a divinităților. Recunosc, există câteva descrieri pe care citindu-le, indiferent unde te-ai afla în momentul lecturii, simţi nevoia să te ridici şi să pleci spre Grecia. M-am ridicat și eu, dar cum în față era Dunărea, în stânga un canal, iar în spate tot Dunărea, m-am așezat la loc și am continuat să citesc. Recomand cartea, la șes sau la munte, dar mai ales în Deltă!
-Despre cartea ca obiect în sine am scris AICI.
-Despre această călătorie m-am mai exprimat imediat după întoarcerea din Deltă:
***„Oamenii au așteptări diverse de la alți oameni. Un om, o așteptare sau o asteptare de la un om, ori poate invers.Săptămâna trecută am întâlnit (la Uzlina) un domn, care fizic depășise în fugă prima și a doua tinerețe, (în cască mi s-a suflat că pe prima am depășit-o și eu) dar care sufletește era bine ancorat în al treilea deceniu de viață. Omul are, pentru că mai trăiește după întâlnirea cu mine, un talent rar de a duce absolut orice discuție în zona eroticului, după care, invariabil, vine și cu câte un banc fără urmă de perdele, edificator pentru cei mai grei de cap și ruinător pentru pudibonzi. Că vorbești de sapă, de blugi rupți, recolte, pescuit, bărci, noapte, zi, limbi straine, bani, muzică el te aduce la punctul de plecare al tuturor oamenilor (sper că nu trebuie să vă spun un banc pe aceasta temă) sau nu neapărat, deși activitățile sunt înrudite. După câteva zile m-am obișnuit și cu stilul și cu omul. La un moment dat a început o discuție cu tentă religioasă în care apăreau Adam și Lucifer. Instinctiv mi-am pus o mână în capul defrișat de păr și mă pregăteam pentru o avalanșă de blasfemii pornografice. Când discuția a ajuns la capăt, mi-am dat seama că nu reținusem nimic din ea, tocmai pentru că fusese extrem de serioasă, iar eu mă așteptam la cu totul altceva. Orizontul de așteptări îmi fusese înșelat tocmai pentru că îi pusesem omului o singură etichetă.Mi-am dat seama că inclusiv eu am prieteni din adolescență, care, în ciuda deceniilor de post, rugăciune și maximă seriozitate, încă mă văd ca pe zurbagiul de la 20 de ani. Mulțumesc prieteni! ”(DEDES.ro)
***„Delta Dunării este raiul pescarilor, aşa am considerat până când am ajuns în premieră în acest loc exact la mijlocul perioadei de prohibiţie la pescuit. Cu aşteptările setate la nivel minim m-am prezentat în buza stufului exact cum intră un om aflat la cură de slăbire într-o cofetărie. Somnul (nu peştele) părea singura soluţie menită să mă ţină la distanţă de ispită. În plus, gazdele de la Gulliver Delta Resort, au avut grijă să-mi inhibe orice gând necurat precizând clar, că se poate pescui, dar după 8 iunie, când se termină prohibiţia. Chiar dacă oamenii de afaceri, teoretic, sunt nişte rechini, mai nou văd că sunt preocupaţi şi de grija peştişorilor. Cum subiectul nu-mi dădea pace, am zis să intru în vorbă şi cu localnicii cu care m-am intersectat. „Amendă”, „dosar penal”, „nu e voie sub nicio formă” au fost principalele mesaje care m-au convins că lumea prin zonă s-a mai schimbat de la ultimele mele vizite. Simt nevoia să precizez, pentru a spulbera orice dubii, că în bagaj nu aveam nicio lansetă, şi toate întrebările erau pur informative. Aşa stând lucrurile m-am reorientat şi trebuie să admit că am văzut cu adevărat Delta Dunării abia acum, când principala atracţie reprezenta un fruct interzis. Lacurile şi canalele luate „la pas” cu barca reprezintă o desfătare pentru ochi. Pentru pesimiştii de serviciu trebuie spus că un ghid serios şi bine intenţionat îţi demonstrează că Delta conţine în continuare plante (nuferi albi şi galbeni, ferigă plutitoare) şi păsări (pelicani, lebede, cormorani, berze) uimitoare. Iar cine iubeşte viaţa şi vietăţile, trebuie să înţeleagă şi moartea, aşa că o vizită la Sulina, unde cimitirul este în top trei atracţii turistice, merită făcută. Pe o planetă devenită tot mai mică din cauza internetului, Sulina este unul dintre locurile în care te poţi simţi la marginea lumii, fără să îţi fie teamă că o să cazi. 
Cum telefoanele mobile nu au semnal puternic peste tot (dar suficient ca să poţi comunica atunci când este neapărată nevoie) cei înrobiţi de aceaste micuţe maşinării care te poartă cu uşurinţă pe drumul de la iad la rai, tur-retur, au ocazia să ridice, pentru câteva clipe, ochii spre cer şi să admire albastrul ne-trecut prin niciun filtru artificial….” (BURSA.ro)
