Sunt la un pas de colaps. Stau pe scaunul de la geam şi lângă mine e o mamaie cu o pungă plină de proteze dentare. Le scoate, le pune, după care, peste umărul meu, se priveşte în geam.
Operațiunea se repetă iar și iar.
La un moment dat încerc să mă ridic și să fug. Mamaia nu aude. îi zic ca vreau sa cobor. La al treilea “ce?” proteza de sus îi cade în poală. Mor!
Săptămâna asta nu cred c-o să mai mănânc.
Închei aici transmisia în direct.
