Dubiosul și oamenii statului

Două întâmplări scurte care îmi întăresc o concluzie lungă, pe care o să o trag cu altă ocazie.

1.

Am fost cu soția să doneze sânge pentru o cunoștință. De altfel, în ultimele zile a existat o adevărată campanile legată de criza de donatori. Nu insist pe subiect, a făcut-o Vali, dar nu pot să nu remarc lipsa de tact, ca să nu spun mai mult, cu care am fost întâmpinați în spital. Dincolo de avertismentele gen „trebuie să stați minim 2 ore”, „vedeți să nu stați degeaba”, „e foarte aglomerat, nu vă îmbulziți ca oile”, flăcăul în halat alb, care ne ghidona pe holul unde era un curent incredibil, m-a „citit” rapid și mi-a transmis de cel puțin trei ori „dacă ați consumat alcool, stați degeaba”. OK, m-ai prins, am băut niște bere acum trei săptămâni în concediu, dar nu insista, deja a aflat un sfert de spital că sunt bețiv.

2.

Pe drumul spre redacție, smartphone-ul m-a avertizat că ziarul cu care colaborez a făcut 27 de ani de viață. Instinctiv m-am uitat la ceas și acesta îmi indica data de 9 august. Nu se potrivește, 9 a fost și ieri, ca a fost ziua unei verișoare, deci e 10, că e ziua ziarului. M-am oprit și am început să moșmondesc la ceas, dornic să îl aduc la data curentă. Greșeala mea. Din clădirea în fața căreia eram proțăpit (o Administrație Fiscală de sector) a țâșnit un domn și m-a luat l-a întrebări, „Alo, alo, alo. Ce încercați să faceți aici? ”, „Potrivesc ceasul”, „Ce ceas, unde e, ce faceți”, „Asta” și i-am arătat mâna stângă. „Aaaa, la prima impresie păreați dubios”, „Pardon!?!!!”. OK, sunt îmbrăcat în negru, am un rucsac negru, am barbă, dar asta trebuie să mă facă în ochii angajaților statului să par bețiv și dubios?

Pentru o perioadă nu mai pun fotografii cu mine, să nu mai aud și altele.