O nouă poveste din #ratb (apropo Regia Autonoma de Transpot Bucuresti ar trebui să îmi ofere un abonament pe viață pentru promovare în formă continuată).
O doamnă foarte în vârstă, cel puțin asta îmi indica fața, discuta cu o tânără, nu vreau să o descriu pentru a nu atinge unele sensibilități. Doamna schimba subiectul discuției cu o viteză amețitoare, bucătărie, creșterea copiilor, modă, comportament în societate, carieră. Se ajunge, inevitabil și la bărbați și căsnicie.
”Cheia unei căsătorii fericite este următoarea: să îți iei un soț cu atât (cuprinde între două degede un centimetru de aer) mai inteligent decât tine”.
Domnișoara atacă frontal cu un mic monolog, din care reieșea că e foarte greu să găsească un bărbat chiar și cu o jumătate de centimetru de aer mai deștept decât ea, cum simte nevoia să controleze totul, alunecă ușor, dar discret, și spre sexul adeseori nesatisfăcător și cât de rari sunt cei care ar merita-o.
Doamna reușește să o stopeze, direct, fără ocolișuri: ”Draga mea, ce spui tu e discursul unei fete extrem de frumoase, care e convinsă că în numele unui corp minunat și a unei figuri drăgălașe, poate pretinde orice și adesea primește. Nu cred că e cazul să ți-l însușești. În cazul tău nu se pune problema să fie mai deștept sau mai prost, ci doar să fie.”
1 thought on “Lecții de viață între două stații”
Comments are closed.