Un control medical de rutină m-a dus într-o vilă superbă, destul de veche. Am intrat, am admirat, mi-am oferit tensiunea arterială, am ieșit și abia atunci am remarcat plăcuța de pe peretele de la stradă, pe care scria că respectiva casă i-a aparținut lui Mihail Sadoveanu. Un scriitor, mai bine orientat decât media, dar scriitor. De altfel, în ultima vreme am trecut și pe lângă casele (frumoase, unele chiar impunătoare) altor scriitori de acum 80-90-100 de ani.
Cum se putea așa ceva? Simplu, oamenii cumpărau cărți, citeau, scrisul/ideile/creația erau apreciate.
Acum, cine se uită la cele câteva posturi TV cu tendințe mondene, are ocazia să observe vilele enorme ale unor cântăreți de manele, folclor îndoielnic sau pop comercial.
Cum se poate așa ceva? Simplu, oamenii asta consumă, încurajați din toate direcțiile (școala în care nu se face educație, media care promovează incultura, politicienii care au nevoie de mase de manevră), iar respectivii „artiști” beneficiază din plin de acest lucru.
Nu e nicio nostalgie de tipul ”ce bine era înainte”, ci e vorba despre o simplă constatare, lumea se transformă. În ce fel? Se vede și se simte!
PS
Dacă nu-l recunoașteți pe domnul din stânga, dar o știți pe doamna din dreapta, nu este nicio problemă pentru anul 2018, deși, pe primul l-ați studiat la școală iar de a doua vă bucurați la TV.
