Cum mai nou îmi petrec tot mai mult timp prin spitale, ca pacient, în ciuda preocupărilor legate de propriul fizic nu ma pot abţine să nu fiu atent şi la ce mai e prin jurul meu.
Azi, o asistentă tot căuta un pacient. Plecase pe la 8 să cumpere de la farmacia de jos niște vitamine și se făcuse 10 și el tot nu apărea și nici la farmacie nu era. Pe la 11, pacientul, cu probleme digestive, apare mai ”afumat” decât o slănină ardelenească. Chestionat asupra dispariției, omul a fost sincer: ”Pai când am văzut că sunt 50 de lei vitaminele alea, m-au luat niște nervi la burtă…M-am dus până la colț să mă liniștesc”.
Pe la prânz, mânat de probleme presante am intrat la toaleta comuna. În interior, lângă chiuvetă, pe un scaun cu patru picioare, doar trei prezente, o bătrână semi-transparentă, de slabă, rodea dintr-o bară de salam smochinit și înfuleca dintr-un calup de cașcaval. Am ieșit nerezolvat. O altă pacientă m-a luat în primire: ” Ce e maică, iar e baba cu foamea în gât? Las că o scot eu, asta are mai multe nișe, nici apă nu are voie să bea, ce să mai vorbim de mâncat, da ea doarme cu salamul sub pernă”.
M-am întors la o perfuzie gustoasă, având un gust amar în gură, nici pe penultimul drum nu ne putem abține de la nimic, ce pretenții să mai avem de la…
