Eroii copilăriei mele erau Făt Frumos, Harap Alb, Greuceanu, Dobrin, Dumitrache, Balaci. Într-o lume întunecată ei făceau ziuă în jurul meu, iar lampa care lumina casa în nopțile de toamnă strălucea precum o nocturnă de stadion. Viața are cursul ei, iar o parte dintre eroi au schimbat scenă. După ce am auzit că și Balaci s-a stins, am mers la biblotecă și am luat cartea cu poveștile lui Creangă, speriat de posibilitatea ca paginile să nu se fi albit brusc și să văd că nici Harap Alb nu mai este. Din fericirea l-am regăsit așa cum l-am lăsat cu mulți ani în urmă și lacrima a udat un colț de zâmbet. Poveștile nu mor, nici cele cu Dobrin, Balaci sau Dumitrache.
Sursa fotografiei: gsp.ro
