Ieri m-am simtit inspirat si am decis sa pictez un tablou. Ceva simplu, flori de toamna, sa-mi reintru in mana. Urma sa execut o natura moarta. Si m-am apucat… sa ma scarpin in cap. Panza nu aveam, vopsele ioc, pensula a ramas de foarte mult timp fara par. Asa ca am pus mana pe un mic Canon si am tras o colorata. 5 secunde. Maine cred ca o sa sculptez, ca tocmai am constatat ca nu am nici ciocan, nici barda si nici vreo urma de dalta, in rest lemn. Poimaine muzica. Nu, asta nu, ca am si muzicuta si vioara si chitara. Poate niste vocalize, ca tocmai am racit si sunt ragusit ca un caine suparat pe luna plina. Am mai zis, sunt inspirat, cred ca o sa creez ceva monumental.
Tablou
mie imi plac mult mortii din spatele naturii moarte… vad doi de mircea m ionescu putrezit de-a gata, un coleho aproape viu, ceva cu pesti inghetati si haliti (i-am vazut si in tigaie cu cateva zile in urma) si chiar doi pitici – remarque si gide – rataciti neinsiprat prin tablou 🙂
Ai studiat bine maestre Panta. Mortii cu mortii, vii cu vii. Oricum ma felicit ca nu am plasat florile in sectiunea „Ilie Dobre” a bibliotecii.
Walking in the pernsece of giants here. Cool thinking all around!
In completarea lui Pantacruel …si un arc de triumf la mare vedere.
Ce dor imi era de Pantacruel si Dede’s!