Orice barbat/baiat invidiază la un moment dat femeile/fetele. Să mă lansez în a expune motivele ar reprezenta o capcană pe care o evit. Așadar, vorba prietenului meu din copilarie Ion Creangă: „Nu știu alții cum sunt…”, dar eu am invidiat prima dată femeile pe 1 martie secolul trecut. Atunci am fost oprit să mă duc la joacă, precum un general nord coreean, cu pieptul plin de medalii cu șnur alb-roşu, pe motiv că băieții nu poartă aşa ceva (cel puțin în Muntenia). Cu o dezamăgire cumplită m-am văzut degradat definitiv de la statutul de purtator de mărtişor.
Recunosc, uneori, când nici oglinda nu mă vede, mai înfig câte un mărtişor în piept, de dragul egalităţii dintre sexe.
Hai cu emanciparea!
