De câțiva ani, de când rețelele de socializare și-au luat viteză, mă tot lovesc de compatrioți căzuți în admirație față de seriozitatea, decența, spiritul preoților catolici în totală opoziție cu lăcomia, inadecvarea, lipsa de omenie a celor ortodocși. Cei mai mulți dintre admiratori sunt, desigur, mici atei, care astfel își găsesc o justificare pentru actul de respingere a credinței ortodoxe. Altfel, dacă aveau alt noroc pe lume și erau și ei născuți/crescuți într-un spațiu preponderent catolic ar fi mâncat tencuiala bisericilor și catedralelor.
Am încercat să le explic unora că, în orice domeniu, dacă ne uităm doar la extreme – cele pozitive ale lor și cele negative ale noastre – nu facem decât să ne mințim singuri. Am recomandat și niște incursiuni în istorie pe partea lor (misionarism cu sabia și torța aprinsă, inchiziție, abuzuri sexuale) și niște fapte de mare omenie pe a noastră, doar așa, pentru mai multă moderație în evaluări și reevaluări.
Acum a venit o știre peste noi, cu un sobor de preoţi catolici din Polonia, care au ars în public cărţi din celebrele serii „Harry Potter” şi „Twilight”, niște Osho, câteva sculpturi și chiar o umbreluță roz.
Ce facem acum? Unde punem admirația?
Eu zic să nu facem nimic, au și ei bigoții lor cum și noi avem lacomii noștri.
