Oamenii greșesc. Părinții sunt oameni.
Trebuie să admit că față de tine am greșit cu totul. Timp de 19 ani te-am educat într-un mod greșit, iar acest lucru te va face să suferi mult, mai devreme sau mai târziu. Recunosc, cu mare tristețe, că tot fundamentul educației pe care ți-am acordat-o este eronat. Am pus în el idei și concepte depășite precum cinste, onoare, onestitate, care vor intra mai devreme sau mai târziu în contradicție cu propria ta fericire. Practic te-am condamnat la o viață grea și nu e deloc ușor să recunosc asta. În ceasul al doisprezecelea te ”dezleg” de tot ce te-am rugat până acum și sper că vei avea puterea – tinerețea poate totul – să găsești o cale mult mai ușoară decât aceea pe care au pășit părinții tăi.
Lumea e strâmbă și orice încercare de a sta drepți e sortită eșecului. Lumea e nefericită și nu iartă fericirea. Lumea e înrobită de minciună, iar adevărul face mult rău. Lumea apreciază vorbele, fie și goale. Vei întâlni oameni cărora le oferi totul, iar ei vor uita să spună ”la revedere” atunci când îți întorc spatele. Îi vei răni pe cei de lângă tine atunci când te vei încăpățâna să ”procedezi corect”. Mă pregăteam să mă reped cu niște sfaturi, de apucăturile greșite te dezveți cel mai greu. Ce sfaturi pot eu să îți dau? Dacă știu așa multe de ce nu le-am aplicat în ceea ce mă privește? E ridicol, da, îmi dau seama. Cu trecerea timpului sunt tot mai ridicol. Alții pretind că sunt tot mai experimentați. Tot aia e. Există un singur lucru care nu e ridicol pe lumea asta: tinerețea.
Au mai spus-o și alții, nu fac decât să repet: știu un singur lucru, că nu știu absolut nimic.
