Admit că, după o lungă zbatere, mă obișnuisem ca statul român, prin reprezentanții săi și prin instituțiile sale, să își bată joc de mine pe ori unde mă prinde. Am zis că e chestie legată de fatalitate. Acum, destul de târziu, observ cu stupoare că și instituțiile private, mari, simt nevoia să mă batjocorească (prin reprezentanți, platforme, roboți), făcând asta în timp ce eu le plătesc câte ceva.
1.Am același număr de telefon de 20 de ani (Connex-Vodafone). Din când în când mă suna câte un agent să îmi spună că are o ofertă. În această vară, compania mi-a trimis un sms prin care mă informează că meschinul meu abonament de 12 euro nu mai e disponibil (un abonament la care aveam beneficii mai slabe decât ale cuiva cu o cartelă reâncărcabilă de 6 euro) și că îmi propune unul de 14 euro și dacă nu sunt de acord să fac bine să denunț contractul în 30 de zile. Acum aceeași companie are o ofertă de abonament de 6 euro pentru nou veniții în rețea. E clar, vechimea se pedepsește. După ce am asistat într-un magazin partener Vodafone la o discuție vânzător –client, pe aceeași temă, în care unul dintre argumentele scumpirii a fost și ”pentru că așa vreau eu”, mi-am dat seama că este cazul să pun punct relației.
2. O parte din familie (cea mai bătrână) a decis să facă un cadou celeilalte părți a familiei (cea mai tânără). Cadoul, un telefon (înfiorător de scump pentru gustul meu) urma să fie cumpărat, online, de pe eMag. Am pierdut o duminică și o zi de luni, lovindu-ne de un zid în care se înfigea cardul nostru ce urma să fie dezbrăcat bine de tot. După multe încercări și telefoane, în care am fost tratați ca ultimii proști proaspăt ieșiți din peșteră și care au dat cu nasul de tehnologie, cineva de la marele magazin a admis că nu le merge ceva la platformă și că mai bine să ne deplasăm la un magazin fizic, pe la Crângași, unde să facem o comandă… online. Evident că și aici nimeni nu a vrut să admită că nu le funcționează lor ceva, din nou tratament cu superioritate și dispreț, în final (cadoul e cadou, nu se făcea să ne punem coada pe spinare) am cumpărat telefonul și am plecat spre casă cu un gust amar.
3. Poate e greșit ca atitudine, dar am decis să plecăm în vacanță. Am găsit ceva convenabil pe site-ul Christian Tour și am zis să acționăm. Nicio problemă când am plătit avansul, mici probleme la achitarea sumei totale (de vină eu că nu am o aplicație a unei bănci instalată pe telefon). Cu o săptămână înainte de plecare am zis să cer amănunte, am fost informat că se dau cu trei zile înainte. Se împlinește sorocul, primesc un email, care conține un link către zona cu informațiile importante. Link-ul nu a funcționat, am schimbat parole, browsere, trimis email-uri o altă duminică fărâmată pe altarul tehnologiei. Tot pe email primesc și un răspuns din care nu aflu aproape nimic important. Ulterior, telefonic, aflăm că nu prea merge platforma și am primit o parte dintre informații telefonic. Din nou gust amar și chef pierdut pe apa sâmbetei.
Cam așa stă treaba, în general nu trag concluzii pripite, dar acum o fac, aștia suntem ”ca majoritate”: leneși, hoți, aroganți, incompetenți, fuduli, inculți, lipsiți de empatie. Ce voi face? Voi continua să mă comport civilizat și să fiu bun, tocmai pentru a demonstra că în această țară aceste două chestiuni reprezintă handicapuri grave. Poate o să primesc o pensie specială.
