E 8 martie și ninge, conform regulii, de sus în jos. O doamnă în haină de blană (nu cunosc animalul, poate iepure), cu capul înfășurat într-o eșarfă roșie, mă abordează fără ocolișuri.
(Scena pare desprinsă din Doctor Jivago, filmul, dacă nu ați citit cartea. Nu e.)
-Dai și tu un leu?, atacă doamna.
-Nu am!
-Cum dracu plecați, mă, fără un leu în buzunar, pe drum?
Cum uitasem cavalerismul acasă, am fost la un pas să îi zic că ar trebui să știe cum se pleacă cu vânt în buzunare. Nu-l uitasem pe tot.
-Pai am bani pe card, dacă asta vă liniștește cu ceva!, am zis pentru a-mi apăra onoarea financiară.
-Cardurile astea v-au mâncat omenia și galanteria. E 8 martie, bă! Marș și ia-mi o cafea de la Mega, plătești cu cardul.
Nu ridicați sprâncenele, am scăpat bine. Următorul domn, care s-a întâlnit cu doamna, a luat și o umbrelă pe spinare.
