Aud adesea: s-a născut a doua oară. M-am întrebat dacă acești oameni, care fac mare caz, în general, de ziua primei nașteri o sărbătoresc și pe a doua. Am impresia, bazată pe nimic, că nu o fac. De ce? Nu aș vrea să cred că le pare chiar atât de rău că au ratat plecarea, mai ales că noi, ca specie, avem tendința să facem orice e posibil să o amânăm. Mai degrabă este o formă de lipsă de recunoștință, au primit a doua șansă, dar trăiesc cu impresia că o meritau și nu se simt datori să mulțumească și nici să marcheze repectivul moment. Ce vreau să zic?Azi, după a doua numărătoare, am împlinit patru ani!
