În fiecare duminică, exceptându-le pe cele în care nu fac asta, pornesc pe propriul El Camino. Scurt, dar intens, pe ruta spirit-pântec-iluzie (în traducere, Biserică- Piață-Pariuri sportive). Ca orice inocent, pot greși fără să-mi dau seama. Tocmai când ieșeam de la pariuri, cu un billet de doi lei care îmi promitea fără argumente solide alte câteva sute, sunt abordat brutal de un vecin , care stă foarte bine la capitolul persiflare: ”Domnul Poet, aici pierdem vremea, de aici ne inspirăm?” Dialogul a continuat pe același palier, iar în același timp, din instinct am început să mototolesc biletul în pumn. Chiar dacă ironia pârlea mai tare ca soarele lui august, totuși simțeam cum statuia mea de poet amator, clădită din fum și pixeli e făcută zob de o foaie de hârtie pe care scria FCSB – Chindia 1, U Craiova – Mioveni 1, Chelsea – Totenham X2…Ce vreau să zic? Pun pariu că vine toamna!
