Sub talpa cerului, albastru-gri,
pierdeam cu nonșalanță încă o zi.
Eram atât de plin de tu și eu
C-aveam apucături de semizeu!
Schimbam minutele în sentimente.
Un alchimist cu gânduri recurente.
Credeam că mâine va tot fi
Că după orice beznă vine zi!
Cernând, absent, nispul sufletului meu
M-am revăzut, copil, plimbând un zmeu.
Și-am înțeles, moment special,
că nu există vale fără deal!
Că virgula se pierde fără punct
și nimeni nu e singur pe pământ!
