Bucureşti, primăvara anului 2024, pe o stradă de la periferie se intersectează doi oameni, care, teoretic, nu au nimic de împărţit. Unul cu capul în nori (eu), altul cu norii pe post de acoperiş (el).
-Te pup, ai o ţigare? .
-Nu, nu fumez!
-Dacă fumai îmi plasai una?
-Sigur!
-Te pup. Dacă eram milionar îţi dădeam un portofel de bani.
-Mersi, eşti mai generos ca mine. Simt că eu am pierdut mai mult din lipsurile astea ale noastre.
-Au, te pup, mi-a plăcut. Eu te ştiu, te-am văzut într-un film.
-Nu prea am servit.
-M-ai prins, cred că nu am mai văzut un film dinainte să te naşti tu.
-Adică nu ai văzut niciodată un film, cred că eşti mai tânăr ca mine.
-M-ai prins iar, te pup, înseamnă că nu m-a ajutat băutura să par mai bătrân, da clar pe tine te-a ajutat ceva să pari mai tânăr.
-Păi nu ştii câţi ani am!
-Oricât ai avea, pari mai tânăr cu 10. Dacă îmi zici că ai 20, mă împuşc, copil cu barbă ce eşti.
– Nu zic. Te-am scăpat şi de la moarte!
– Bravo, da tu nu ai scăpat de mine! Cinci lei îmi plasezi? Dacă bagi textul cu cardul devii o cumplită dezamăgire pentru mine.
-Am!
-Te pup. Dacă îmi dădeai zece te scoteam la o bere!
-Nu te-aş fi refuzat!
-Te pup, asta e, ai pierdut, poate data viitoare!
