Cronică de film în tramvaiul 41

Ce poţi să faci într-un tramvai aglomerat în care miroase a haine ude a parfum incert şi a urme de mahoarcă având originea controlată?Poţi să încerci să citeşti ceva, dacă stai jos, dacă nu, tragi şi tu cu urechea pe la vecinii de suferinţă, trece timpul mai uşor. Îmi orientez antenele spre un trio (doi băieţi şi o fată) care îmi gâfâie sacadat  în urechi. În primă fază intru la idei şi mă gândesc la tâmpenii, dar în două staţii respiraţia se linişteşte şi conversaţia începe să curgă. „Trebuie să faci rost de aia … povestea lui Benjamin Buton”, „E joc pe calculator?”, „Nu mă, e super film. Tare, tare de tot. E cu unul care se naşte bătrân şi moare copil”,”Cum mă, îl face mă-sa moş, aşa cocoşat. E de groază filmul”, „Nu, el se naşte copil mic dar e moş şi moare moş dar e copil mic. Nu, stai. Moare copil dar e moş”, „Hai mă, faci mişto de mine?”, „Stai că îţi zic. De fapt la început face unul un ceas care mergea înapoi, pentru că îi murise băiatul în război. Şi cred că asta l-a afectat  pe moş. Dar să vezi că moşul era tare de tot, cu gagici pe capul lui, şi îşi face prietenă o fată când e el moş şi asta are grijă de el când e copil şi ea babă. „, „Hai că nu înţeleg nimic”, „Pai sunt chestii pe care nici eu nu le-am înţeles. Că mai vorbeam şi pe mess. Dar să vezi că moşul era alb şi avea părinţii negri. O porcărie de film, dar e interesant dacă vrei să-l vezi”. Fata s-a abţinut de la orice fel de comentarii.

Cred că o să revăd filmul după această cronică orală. Simt că am pierdut unele amănunte.