Pădurea copilăriei. Sună frumos, te gândeşti automat la celebrul vers din clasa a 5-a, înghiţit pe nemestecate: ” Fiind băiet păduri cutreieram. Şi mă culcam ades lângă izvor”. De cutreierat le cutreieram, dar lângă izvor nu prea aveam obiceiul să mă culc pentru că la vremea aceea cum vedeam un fir de apă puneam mâna pe scule, penetram o râmă şi speram să agăţ ceva. Să revenim printre pomi. Am avut şi încă mai am plăcerea să merg prin pădurile de pe malul Argeşului să culeg urzici sau ciuperci. Asta am făcut şi săptămâna trecută. Am mers la sigur, am un loc, bine ştiut, unde recolta de urzici e bogată. 
Nu m-am înşelat nici de această dată, am dat de urzici, dar în loc de pădure am mai găsit doar ce se vede în imagine. Cu o astfel de exemplificare nici nu mai îndrăznesc să mă întind la poveşti vânătoreşti, par neserios.Cei drept în ultimii ani observasem că pomii copilăriei se mai răriseră, dar acum am găsit o „chelie deasă”. Consătenii mei văd că nu mai ştiu de glumă şi îmi bagă pe foc martorii copilăriei. Mai am o singură speranţă, să vină Tatulici să ne reîmpădurească în direct.
4 thoughts on “Cândva pe aici ….”
Comments are closed.
:)) i se spunea ramaru. sau ‘penetratorul’ DerenDe. si nu ma refer la tatulici!
fain coane, parca te vad gatind acum la 30 si ceva de ani (nu mai stiu exact cati) amestecand in olisoara cu urzici bine stropite cu o lacrima sarata si zglobie de demult si una dulce, îngroșată, ovidiana
ma gandesc ca in curand nu am sa mai gasesc nici urzicile, doar un camp plin de gropi si utilaje abandonate, ca in filmele de serie C, cu androizi, vandami si dolfilundgreni.
Eu cred ca juma de padure ai pus tu pe foc in insemnarea precedenta.
Nu Verbiaj. Lemnul din soba provine dintr-o padure aflata la 30 de km. A fost „recoltat” absolut legal, iar copacul era batran si bolnav si a cerut sa fie eutanasiat.