În ultimele săptămâni m-am convins iremediabil că românii sunt nişte oameni minunaţi dar că nu se merită să trăieşti în preajma lor. Cum să emigrez nu mă lasă inima (sunt şi eu tot român aşa că mă gândesc că nu e normal ca alţii să sufere din cauza prezenţei mele), mi-am permis totuşi să mă joc şi am căutat un orăşel (nu sunt atât de 
puternic încât să mă gândesc la o izolare totală) în care aş vrea să mă mut. L-am găsit: Juneau – Alaska. E destul de aproape de capătul lumii, dar nu e chiar acolo, clima este destul de rece încât oamenii să fie mai tot timpul calmi, dar nici nu e iarnă veşnică. În cazul în care în următorii 34 de ani voi reuşi să adun ceva bani am să mă răsfăţ cu o vacanţă în Juneau. Da, ştiu, la norocul meu în momentul în care voi avea bănuţii am să mă îmbolnăvesc de astm bronşic şi va trebui să mă feresc de frig.
6 thoughts on “Juneau”
Comments are closed.
lasa ca nu te imbolnavesti tu de astm bronsic. sunt alte boli mult mai bengoase care te asteapta cu ranjetul pe buze. sati cante duios din fluier de os…
ce dracu’ esti asa optimist, azi, bre dedes ?
forza arges! 🙂
asta a fost prima boala care mi-a venit in minte legata de frig. sunt sigur ca un intreg manual de medicina ma asteapta pana la 96 de ani
Dedes, ești pregătit? Să-i dăm drumul!:)
gata!
Daca ti se intampla sa dai de bani mai curand sa dai un semn, sa mergem impreuna. Cel mai longeviv om din neamul meu pe care l-am apucat nu avea decat 92 de ani si as vrea sa apuc sa vad Alaska. Si Kamceatka.
Daca ajung pana in Indiana, mergem si pe jos in Alaska.