Nuţi Udrea m-a invitat la film

Nuţi Udrea m-a invitat la film. Asta e, norocul meu. Nu îmi dau seama dacă doar pe mine având în vedere că din 20 în 20 de minute pe stradă trece o maşină cu megafon care anunţă că suntem aşteptaţi în familie la film la Patinoarul Drumul Taberei, dar mie îmi place să iau lucrurile personal. Chestia este îmbibată de politică, dar nu mă împiedic de astfel de amănunte, mai ales că nu am nicio simpatie în domeniu. Aşa că joi pe seară am zis să onorez invitaţia doamnei Nuţi. Să mă duc singur nu se făcea, era clar ne vroia în familie, probabil urma să vină şi dânsa cu soţul. Nici să mă duc cu mâna goală nu îmi permiteam, măcar nişte flori să iau cu mine.În cele din urmă am luat o pungă de floricele. Cu caramel. Pe care le-am mâncat, în familie. Ocupată cu treburile ţării, doamna Nuţi nu a venit. O înţeleg. Nu înţeleg la ce a făcut aluzie cu filmul, titlul mă duce cu gândul la o luptă politică extrem de dură:”Drumul oaselor”.  Vizionarea a reprezentat o plăcere. Ceva revolţionar, desprins parcă din manualul micului stalinist. La câţiva metri de ecran se aflau două reflectoare, extrem de puternice, fixate exact în ochii spectatorilor. După 10 minute eram decis să recunosc totul, dar m-a tras soţia de mânecă şi mi-am dat seama că (încă) nu sunt la anchetă. Sătul de oasele din film am decis să servesc nişte mici. Pe care i-am plătit. În toată această perioadă Mărgelatu scuipa coji de seminţe. Alt mesaj politic.