Vechile apucături revin în viaţa unui om când se aşteaptă mai puţin. Asta mi se întâmplă şi mie. De o săptămână am reintrat în febra teatrului radiofonic. Descoperind recent un filon de piese, mai vechi sau mai noi, am servit cantităţi consistente, în ultimele 7 zile am ascultat aproximativ 25 de bucăţi, clasice, cu tentă comunistă, comedii, drame. Gogol, I. Valjan, Sebastian, Muşatescu, Goldoni, Mrozek, Shakespeare, Moliere… i-am invitat pe rând pe la mine şi m-am simţit foarte bine alături de ei. Apucături.
si unde ai gasit acest El Dorado? Acum ca mi-ai amintit de aceasta meteahna uitata, trebuie sa ascult si eu. A trecut atata timp incat am senzatia ca nici n-a existat teatrul radiofonic 🙂
Anyway, acaretul din imagine e foarte cool 🙂
trilulilu este unul din locurile de unde te poti servi. acaretul este cool dar eu inca sunt fan al celebrelor PACIFIC, cu pick-up inclus.
Apropo.chiar as fi interesat sa cumpar unul, evident la un pret omenesc.
eu am inceput sa cumpar discuri, urmeaza si pick-up-ul, de abia astept, n-am avut niciodata unul…
mie mi-e dor de un ‘fotbal minut cu minut’. de o zi de vara tarzie in care, copil fiind, dar versat in pariuri sportive, am adus acasa, in balcon, cativa tovarasi de joaca, dupa ce i-am initiat in fenomenul ‘pronosport’. si tot ascultam noi golurile etapei si incercuiam meciurile care ne ieseau si mai beam cate un pahar de limonada si mai ascultam la domozina si la ilie dobre si, apoi, luam mingea si mai incingeam o miutza si mai si treceau anii asa de repede… ce vremuri, dom’le…
pai si fotbalul minut cu minut a cam murit. poate gasim vreo arhiva cu Ghitulescu, Minoiu…
Offff. Mi-ai facut pofta de ascultat Liviu Vasilica. „hai hai cu trasioara, pana-n deal la Marioara…”
Vremuri trecute.