Miercuri

Uneori o biografie interesantă stă la doar doi paşi de tine. Unele poveşti circulă cu tramvaiul 41 şi dacă nimeni nu vrea să le citească se prezintă, în rezumat, singure. Trebuie doar un declic. De această dată declicul a fost proaspăt tranzacţionata revistă Historia, mai precis un articol despre Ion Antonescu şi al Doilea Război Mondial. O doamnă trecută de primele tinereţi mă asaltează direct cu un set de întrebări:”E nouă revista? Cum apare?Lunar? Cât costă?”. Răspund scurt dar politicos pentru că nu sunt un mare fan al discuţiilor purtate în mijloacele de transport. „Ar trebui să citească aşa ceva toată lumea. Să afle despre cum s-au sacrificat părinţii noştri”, contraatacă în încercarea de a mă prinde în discuţie. Sesizând la mine resurse uriaşe de amabilitate şi o ureche făcută special pentru a asculta, doamna mi-a livrat toată povestea tatălui dânsei şi şansa indirectă pe care i-a oferit-o războiul. Pe scurt: „Sanitar, tatăl şi-a petrecut 6 ani pe front, fapt ce a dus la divorţul de prima soţie, plictisită să-l tot aştepte şi care s-a recăsătorit cu un ofiţer german în iulie 1944. În septembrie ofiţerul a plecat definitiv din România, dar asta e altă poveste. Revenit în Bucureşti, tatăl se recăsătoreşte, dar noua soţie nu poate să-i ofere un urmaş. Aşa stând lucrurile omul se decide să înfieze un copil, în acest fel actuala doamnă scapă din infernul orfelinatelor de după război unde micuţii mureau pe capete. Tatăl nu apucă să-şi vadă  copilul major, iar acesta rămâne cu regretul că nu a reuşit să se revanşeze faţă de bunul părinte.”