Într-o discuţie lejeră despre şcoală nu am reuşit să conving un copil că pe vremea când eram ca el se învăţa şi sâmbăta. „Cum adică să înveţi sâmbăta? E o prostie, nu cred.” Când actualii pensionari aveau vârsta mea nici eu nu înţelegeam cum pot fi obligaţi să muncească duminica. Era o prostie. Nu una foarte mare. Fără să mă oblige cineva, cel puţin teoretic, de aproape 12 ani muncesc duminică de duminică. Asta e viaţa după o anumită vârstă, nu ţi se mai pare o prostie să-ţi trimiţi duminicile pe apa sâmbetei.
4 thoughts on “Duminici pe apa sâmbetei”
Comments are closed.
:))
dar nici macar dumneata nu mai muncesti sambata, tot devreo 12 ani, spre marea nedumerire a copilului de care spui (si care probabil nu are mai mult de 12 ani)
pai deocamdata sunt angajat, cand trec la nivelul de sclav total voi munci si sambata.
unora dupa o varsta multe incep sa li se para prostii 🙂
varsta ca varsta, unghiul din care privesti conteaza