Pentru cititorul cu ziua exista carti si autori la moda si evident titluri si nume pe care nu ar pune ochiul. James Clavell, Sandra Brown, Paulo Coelho, Dan Brown au facut sa tremure maini gratioase de coafeze. Aitmatov, Kadare, 
Remarque, Gogol… nu spun nimic cititorului profan care nu are nici timpul si nici dorinta sa intre adanc in lumea cartilor. Daca simti ca ai facut o descoperire epocala si ai dibuit un autor de care nu se vorbeste in metrou, da-l pe teava. Dar sa fie bun, garantezi pentru el.
3 thoughts on “Carti si cititori”
Comments are closed.
ION IANOSI
„EU – si EL. Insemnari subiective despre Ceausescu”
(Cine a pus prefata-n drum?)
O sa fiu succint. Vreo 1989 de semne sa zic. Ca doar si eu am fost putin revolutionar si l-am urat pe toarsu’ si am iesit in Piata, desi nu prea m-a vazut nimenea. Inseamna oare ca n-a fost revolutie si pentru mine? Stai ca asta e din alt fim si din alt oras.
EU – si EL. Insemnari subiective despre Ceausescu. Asa se numeste, eseul, ”cartea inteligenta scrisa cu har” cum marturisesc unii critici. Asteptarile mele sunt aproape colosale. Tocmai am fost intoxicat de T. Urian, in R.L., amenintat cu o psihanaliza fascinanta a diabolicului Nicolae Ceausescu, comparat cu predecesorul sau Gheorghiu Dej. Ascensiunea acestuia, amanunte inedite din tinerete, umilintele. Deja 666 de semne? (Semn rau). Nu ma grabesc. Evolutia dictatorului, despre copilaria si adolescenta lui, despre taica-su, „un taran a carui agoniseala lua invariabil drumul carciumii”. Am trecut-o pe lista de prioritati. Gata.
O caut de nebun prin tot orasul. Din librarie in librarie, pe strada, prin anticariate, pe site-uri, pe la targuri de carte si in sfarsit dau de ea. Dupa vreo trei luni. Pretioasa mea. O iau, o pipai. E proaspata, miroase frumos, e noua. O deschid, o presimt. 1162? Nu mai am mult, acum termin ce am de zis. Mai trebuie sa va spun doar ca omul acesta, autorul, actorul (cum vreti – ca mai mult joaca in propria-i carte decat scrie), nu are nici o vina. Dumnealui doar a scris-o. Nu a gresit cu nimic. La anul implineste 80 de ani. Textul meu a implinit deja 1461 de semne. E profesor, teoretician, traducator, etc.
Cum, nu am spus mai nimic despre carte? Pai e timp. Mai am cateva semne la dispozitie. La urma urmei nici cartulia lui Ianosi nu e construita altfel. Apropo, are numai doua prefate, in care autorul ne explica pe larg cat de formidabila e opera de fatza si ce bine a fost primita de critici, desi tot EL – nu „el” cu e mic si ingrosat (ala e Ceausescu – in text, sa nu facem confuzii) – ne atentioneaza ca volumul nu prea a ajuns si in mana cititorilor la prima editie (vina editurii, fireste). Ne mai spune cum a scris-o, cum i-au venit ideile.
Foarte bine. Ne mai fierbe putin. Creste tensiunea.
Cartea mai are, deasemenea, 3 postfate si, pentru ca meniul sa fie complet pe de-a intregul(!), in primele 6 capitole mai avem cateva… adaugiri si explicatii care nu au incaput in cele doua prefate. Adica am ramas inca in preludiu.
Dar se pare ca arbitrul a cam fluierat de mult, am primit si cartonas rosu pentru trageri repetate de timp, au plecat si cititorii… Cum care cititori?
Cum l-a omorat Dede Nicolaie pe CT Popescu
Mai intai l-a omorat asfixiindu-l.
Pe istericul cel analist cu chelie. In ritm de tango, tinandu-se scai de ‘mnealui pe tot ringul, ca in nobila arta (cica). Urmandu-l pas de pas, in joc de glezne. In presa scrisa, mai ales, ba pe la Casa Scanteii (scanteietor), ori prin suplimentele literare sau la concursuri pescaresti de amator. Ba chiar pe la emisiuni tv (ohohooo). Si l-a asasinat, se vede bine, dar nu direct, prin uppercut de dreapta si nici prin K.O. tehnic, ori limbaj de stanga, ci scurt (dar gros!) opinandu-si tristetile si umorul. Basca (in ultima vreme…) prin editoriale impanate delikat cu umor rusesc corosiv, dar scrise cu raceala de otel (micul stalinist?).
Apoi, l-a mai omorat (bine i-a facut…) jupuindu-l. De rating
Cu aparitiile gargantuesti matinale, dinainte de cafelutza. L-a asasinat chiar cu propriile-i arme, cu tolba de amintiri si istorioare si analizele-i sportive politic-oase. Sau politic heirupiste. Sau pasunist (ca tipul vine de la tara, iubeste brazda fumeganda) policolore.
Si ca sa ne omoare (odata) pe toti, adica si pe noi ceilalti, pe nevinovati, ca sa nu mai scape nimenea, nea Dede – comicul metamorfozat in Kafka, Ilf si Balzac – starneste neliniste cu intigile sale diabolice. Si ne (cam) provoaca in permanenta cu nelinisti si coruptii politico-fotbalistice. D’astea de la noi din tzara asta trista si plina de umor…
Cam atat am avut de zis despre editorialul dumitale.
Un veac de singuratate, G.G.M