Popa Iepsi

Ma interba amicul Pantagruel daca dupa scurta perioada de post pe care o tin ma duc sa ma spovedesc si impartasesc. Cum raspunsul meu nu l-a lamurit a trebuit sa argumentez. Asa mi-am adus aminte de preotul din satul meu, mai putin de el si mai mult de ispravile lui. Dedat cu lingura mare la cele lumesti Popa Iepsi (Gheorghe in buletin) reuseste sa-si socheze an de an enoriasii, care de fiecare dat promit sa-l reclame la capii bisericii, asta in perioada Deniilor, dar cum dupa miracolul Invierii devin dintr-o data mai buni( la asta contribuie si turmele de miei ingurgitate si tonele de vin inghitite cu nesat) se decid sa-l ierte pe pacatos. Cum nimic din ce e omenesc nu imi este strain nu pot sa-l privesc cu ochi rai pe Iepsi, parintele care m-a cununat aflandu-se in stare de semi -ebrietate”, dar nici cu evlavie. Parasit de nevasta pentru prea-curvie(dar evident ne-divortat) parintele a reusit cu talent sa transforme casa parohiala in tripou. Cand nu are banii necesari pentru un poker sanatos sau pentru un barbut sprintar, Iepsi se multumeste sa asiste pasiv la inclestarile dintre enoriasii si sa consume cu maxima sarguinta din vinul pentru impartasanie. Cum in sat se impartasesc mai mult copii si batrane nimeni nu este deranjat ca vinul din lingurita contine doar in proportie de 10% suc de struguri. Avand in vedere ca oamenii s-au decis sa moara tot mai rar in zona si sa prefere concubinajul -casatoriei, veniturile lui Iepsi au ajuns de mai mult timp la cota de avarie. Faptul ca in ultimii 8 ani a colectat in fiecare toamna bani pentru renovarea bisericii din sat, dar conservator din fire a pastrat vechile picturii, nu putea sa-i supere foarte tare pe consatenii sai. Si cum si parintele trebuie sa traiasca nu se face gaura in cer ca a vandut covoarele de la locul sau de munca. Si unde trece polul trece si suta, cine se mai opinteste de cateva injuraturi lansate din altar, catre cei care ii tulbura rugaciunea. Cu speranta ca, deja, batranul Iepsi nu a privatizat lacasul de cult, am sa ma indrept si anul acesta in noaptea de inviere catre biserica in care am fost botezat si din care sper sa fiu condus pe ultimul drum, si daca e sa o faca Iepsi momentele vesele sunt garantate, ca doar in Romania se rade la inmormantare si se plange la nunta.