Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tînăr niciodată.
N-ai să mai zvîcneşti ca pîn-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgîrcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi sîntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvîntat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
nu-mi plac poeziile
Ionut stai linistit. Nu trebuie sa te ingrijoreze aceasta infirmitate. Nimeni nu e perfect.
nu-mi plac poeziile si nici aceia care ma critica pentru asta
poeziile lui Esenin sunt geniale
ma bucur ca iti plac
Ionut, esti un cretin. In aceasta privinta, nu sunt indoieli.
superba poezie
este,intr-adevar o poezie frumoasa-din pacate atunci cand se traduce si cu rima se pierd uneori cuvinte importante
de pilda,s-a tradus artar(artarul este un alter-ego l esenin)prin fag,ceea ce il face sa-si piarda intelesl(nu uita ca esenin e simbolist,iar simboll devine strict subiectiv in fnct d autor),apoi mai e stamba nu e a luncii-este vorba d stamba padurii de mesteacan-aluzie la desisul pestrit c s formeaza din trunchiurile albe,cernite–este o imagine chintesentiala a spiritului rus) si ar mai fi apoi acea „arama”care curge tradusa prin frunze..cromatica eseniana este f frumoasa,nu trebuie omisa.dar acestea sunt ,desigur defectele traducerii in vers.iar in vers alb poezia isi pierde muzicalitatea…asta este”can’t have them all”.oricum e o poezie frumoasa.si traducerea imi place.
Poiezia e reusita dupa parerea mea….