Ca orice om care are cateva minute de pierdut si se afla in plin centrul Capitalei, m-am decis sa fac…. nimic. Alta oferta nu exista la ora 8.50. Cum nu beau nici cafea nici tutun, m-am postat strategic in Piata Universitatii si am inceput sa casc gura ( fara sa scot sunete si fara sa despreunez buzele) la trecatori. Si am inceput sa cern la oameni, in ceata toti mi se pareau la fel. Imi plimbam ochii pe la diferitele etaje ale corpului uman, capetele pline de ganduri, busturile pline de inima, si picioarele aparent neobosite. Stop la picioare. Dintr-o data apare omul meu. Pantofi maro, sireturi de aceeasi culoare la capatul carora observ o mandrete de familie de ciulini. Trei bucati. Ciulini autentici, din aceea care se agata de orice textila, ciulini de campie. Ridic privirea sa analizez subiectul. Imbracat la costum, relativ nou, cu o geanta de piele in mana, genul omului de afaceri. Mi-am zis, daca asta nu cauta Ministerul Agriculturii inseamna ca nu am fler. Esec total. La doar cativa pasi de mine omul se intalneste cu un prieten si se scuza rapid, ca a intarziat din cauza aglomeratiei, de la el din Titan a mers numai bara la bara. Am inteles, are si Capitala ciulinii ei.
