Fiind student regii cutreieram si ma culcam ades cu burta goala. Cu toate acestea cel mai mare ospat din viata mea dateaza din acea perioada. O masa pe care nu o pot uita, atat prin satisfactiile gustative oferite cat si prin calitatea celor alaturi de care am servit-o. Era un inceput de martie umed. Ploua abundent. In stomacul meu. Rafale de bere urmate de ploi molcome de vinuri seci si ieftine. Era o traditie sa sarbatorim cum se cuvine femeile. De la Martisor pana la 8 martie ne alimentam exclusiv cu lichide, mai mult sau si mai mult alcoolizate. Dupa un astfel de tur de forta dedicat frumusetilor vietii, venea si momentul cand ne trezeam din veneratie si simteam nevoia sa mai punem dintii la treaba. Ma aflam alaturi de doi prieteni de nadejde, Scati si Bobin. Eram in Regie si am inceput sa ne facem monetarul. Era clar nu aveam suficient de multe finante sa ne permitem o bauta care sa ne ajute sa uitam de foame, asa ca trebuia sa mancam ceva. Era ca in Miorita, unul Stelist, altul Craiovean si un biet Argesean. Am refacut calculele aveam de o cutie de fasole cu costita si de doi litri de bere de la dozator. Putin pentru cheful nostru de viata. Salvarea a venit de Scati, si-a amintit ca avea la el acasa, locuia cu chirie, o cutie de pateu si aproape doua paini. Locuia in Dristor. Nicio problema. Am plecat ca vantul in echipa completa, si in nici 2 ore, a trebuit sa ocolim putin, nu se punea problema de bilete RATB sau cartele de metrou, eram inapoi in Regie cu prada de razboi. Totul statea frumos aranjat pe masa, spre bucuria celor sase ochi incetosati de atata dragoste, alcool si nesomn. Ca ospatul sa creasca in valoare nutritiva am tocat 4 cepe intr-o tigaie, am rasturnat fasolea cu costita si am mai completat structura cu niste bulion uitat intr-un dulap de fostul ocupant al camerei de camin. Si ne-am pus pe treaba. A fost un regal al simturilor, deliciosul pateu se imperechea cu fasoalea pe limbile noastre iar berea ajuta noua familie sa plece in calatorie de nunta in tara stomacurilor vesnic goale. Am mancat si am baut exact ca in basmele inca nescrise. Dupa un asemenea festin normal ca ne-a revenit cheful de viata si de venerat sexul slab. Asa ca am…..
Restul nu conteaza, pe vremea aceea fetele se gaseau mai usor decat cutiile de pateu.
un ospat gargantuesc.
ce sa mai zic.
de ce nu scrii si o carte de bucate cu retete ieftine (dar bune) din acele timpuri
carte de imbucat si de baut cu basme adevarate si inapoi la lume date. inca nescrise, cum bine zici.
baga si continuarea. pt culoare.
credca vor curge comentariile sirloaie, daca mergi mai departe.
ori nu se mai poate,
caci blogul si cenzura merg mana in mana in ziua de azi… (old madre stie de ce 🙂 )
PS
uite, nea dede, ca ai succes si pe la case mai mari.
zuzeta spunea…
pantacruel, la sugestia ta, ca sa zic asa, am vazut textul lui dede. si, drept sa-ti spun, al lui imi place mai mult.
insa „emotia de toamna” am fost tentata si eu s-o asez frumos in coada textului. am renuntat insa in ultimul moment.
suflete pereche? nu, e doar toamna…
Nu cenzuram nea Panta, dar continuarea poate nu este asa de suculenta cum iti inchipui. Eu mai stiu. pateuri am mancat putine la viata mea si de aia tin minte, continuari am avut multe si am inceput sa mai uit din ele.Old Madre cunoaste o mare parte din biografie si ma iarta pentru cele facute si cele nefacute.
Apropo de toamna, poate marile spirite s-au decis sa se intalneasca pe blog.
Nu mi-as permite niciodata sa-l cenzurez pe Dede, stimabilule Panta, desi recunosc ,ca am fost mult timp geloasa pe „fostele iubiri” ale lui. Ce vreau sa spun este ca sunt mandra ca am invins in multele batalii ale tineretii (aveam doar 19 ani) cand am reusit sa infig steagul pe un teritoriu mult ravnit.
tanam
i’m back ! sunt cam in urma cu evenimentele dar asta cu gagicile si berea imi place rau.pana la urma ai satisfacut sau nu in noaptea aia o dama , mai ales ca era de ziua ei? baga amanunte asa cum ai mai fost rugat de amicul tau
Acuma ce ti-ai dori o fata sau un pateu?
Mai Dede, am si eu o curiozitate: tinand cont de personajele care fac parte din descriere, vreau sa stiu daca a existat si vreo ”minora” in combinatie! 🙂
Una peste alta, sunt total de acord cu tine in ceea ce priveste mesele din acea perioada. Unele, chiar erau adevarate ospaturi, mai ales cand banii necesari erau uneori procurati prin vanzarea de sticle…cred ca iti mai aduci aminte de prietenul Orin.
In combinatie intrau multe. Dar ce crezi ca eram de la politie sa le cer buletinul. Erau buni si banii de pe sticle goale, chitra aia era dibace la asa ceva.
Portarel tu ce crezi? dar de care pateu?
Eu nu ma refeream la fete, ci la cutiile de pateu…
felicitari pentru noile straie, domnule dede.
iti sat buine in verzuliu toamna…
tine-o tot asa,
si o zacusca cand mai mancam si noi?
acum imi dau seama cat de bine suna „iti sat buine in verzuliu”.
cred ca tocmai mi-a venit o idee
ca sa nu zic… „tacami ami vinet o diee”
mai, mi s-a facut o foame in secunda asta, ceva de speriat!
hai noroc!