Am un hobby: in fiecare seara sa mananc acasa alaturi de familie. Suntem destul de ordonati si cu ritmicitate ne punem in fata bucatelor in jurul orei 19.00.Cum ne roade viermele curiozitatii(doar pe cei doi membri adulti ai familiei), dam drumul unuia dintre televizoare, in functie de locatie, si cascam ochii la stiri si gurile la bucate. Numai ca de ceva vreme cascatul ochilor implica automat inchisul gurii. De sila, de greata, de oroare. Pisici hacuite, cai macelariti, accidente auto care mai de care mai socante, crime pasionale finalizate cu transari, violuri macabre, sex libidinos, cam astea sunt subiectele zilnice. De fier sa fii si tot nu mai poti sa arunci ciorba sau tocana prin prapastia gatului spre valea linistita a stomacului. Ca orice vicios nu am putut sa ma rup definitiv de stirile de la ora 7. Asa ca am renuntat la Pro si Antena si m-am orientat spre TVR1. Un loc, cel al stirilor pe bani publici, prin care nu mai trecusem de vreo 10-11 ani. Esec groaznic. Ritmul, stilul, subiectele, imi provoaca o plictiseala sora cu somnul, deloc benefica pentru procesul masticatiei. Asa stand lucrurile am lasat telecomanda pe mana copilariei. Scooby, Spioanele, Mielul Shoon, Clifford ma ajuta la digestie.Din cate am inteles desenele mai violente sunt programate mai spre pranz. Noroc ca atunci mananc la locul de munca. Cand schimba Minimaxul, Jetixul si Cartoonul grila de programe am sa incerc cu Etno TV si Favorit. Am si eu o placere sa ma alimentez in fata televizorului.
PS
O altfel de cina.
ma mir domnule dede,
ma mir, repet
(daca nu ti-am spus pana acum, repet – ca sa fie si nea gavrilescu la stirile de la 19.00, ca tare ii mai placeau 🙂 )
carevasazica, odmnule dede,
ma mir
cum de nu te-ai americanizat pana acum.
la propriu, nu la figurat, ca acolo esti rusnac.
cum nu te-ai indolofanit si macarizat
(iaca ce vorbe grele! mi-au iesit din prapastia gatlejului… le zic cu foame!)
ca doar stii
ca mancatul in fata televizorului
este printre cele mai nocive obiceiuri.
macar de micuta Julia indura-te
jupane gargantua!
pofticiosule!
voi reveni (ca de obicei…)
Nu nea Panta, ca nu ne lungim. Eu cel putin sunt extrem de rapid in acest proces, inca am sechele de pe vremea studentiei, cand daca nu erai iute de mana si de gura ramaneai nealimentat.
Da e nociv, dar cum nu am alte vicii imi permit si eu unul.
Micuta Julia nu e in pericol stai linistit.
acum sper sa nu fiu inteles gresit.
ci in spiritul spirutualitatii si bunei dispozitii
pe care o tarasc dupa mine.
am citit la tine aici cu nesat multe si marunte.
multe le stiam, ca sunt amici de mult.
ce mai citesti, pe unde te plimbi, ce ti se intampla acasa,
ce ai iubit si ai urat,
la serviciu, la tara,
totul spus cu talent si emotie si
lucruri interesante, cumm de altfel, am mai si spus.
deci…
ca sa competezi ,
ca sa dai unitate descriptiilor stii ce mai lispeste.
un episod a la llosa (ca tot radeai cand veni vorba…)
in care sa povestesti
cu lux de amanunte despre
…
acolo pe… COLAC, in spatele usii inchise,
langa hartia cea rozalie si fina…
nu pot pt ca sa spun, ca vine tocmai dupa cine…
si da nasol
acolo cu cartile la indemana, cand fericirea vine in galop si te eliberezi
de sarcini negative…
singur in celula condamnatului…
VEZI CA DACA NU IL SCRII matale…
IL FAC EU !!!
PS
prevad un succes de public enorm. mosntru!
de fapt m-am razgandit
IL SCRIU oricum.
asta e urmatorul meu subiect.
dar daca vrei scrie si matale. cred ca voi lansa chiar o compunere generala cu premii.
ia sa ne gandim.
sa vedem cine se … elibereaza mai frumos
de… relele cele rele
uite cum vin ideile si pleaca, de la o simpla cina 🙂
Nu stiu de ce simt ca tu vei fi cel care va avea succesul monstru. Stii bine ca nu intru cu nasul chiar in toate amanuntele.
Dar te rog asculta o altfel de cina. Un Arghezi placut urechilor.
pai il ascultai si cred ca de acolo mi s-a tras.
batranul are har.
te inspira din orice!
asta treb sa fie, clar…