Din cand in cand e bine sa te uiti peste umar. Altfel e greu sa intelegi de ce te afli in situatia in care te afli. Va propun un minut si optisprezece secunde cu primul presedinte al Romaniei, vorbind despre literatura, film, teatru, arta in general (august 1983). Cei care aplauda in sala, entuziasmati de enormitatile debitate de lider, conduc acum televiziuni, edituri, ziare. Nu e de mirare ca informatiile sunt canalizate intr-un anumit sens, spre un derizoriu innebunitor. Indicatiile tovarasului sunt inca puse in practica, „avem nevoie de o arta, de o cinematografie, care sa prezinte esenta,modelul omului pe care trebuie sa-l construim”. Asa se intampla, se lucreaza inca la omul nou, omul fara opinii si fara ganduri, dominat de dorinte primare, care inghite tot ce i se serveste.
Cum noul tip de cenzura lucreaza din plin, mult mai perfid si la un alt nivel( cunoscandu-ti patronul si partenerii lui de afaceri stii singur ce e bine sa spui si ce nu) nu e de mirare ca multi ziaristi sunt extrem de activi pe blogurile personale, un loc unde pot, deocamdata, sa-si exprime liber opiniile.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YthLx3nxar8]
Atunci exprima-te, exprimati-va ….omorati tastaturile iar eu imi schimb dioptriile ochelarilor..
pai hai sa ne imaginam,
dedes,
like john lennon
ca vom trai maine intr-o lume in care presa va insemna doar blog.
ca nu vom mai avea televiziuni (oricum nu se mai uita nimeni la ele),
ziare (poze cu femei dezbracate si stiri reciclate si reinterpretate gasesti si prin alte locuri mai putin plicticoase)
si reclame (au fost amuzante, au fost interesante, nu mai inseamna nimic pt nimeni)
ca ne vom putea misca si exprima intr-o lume mai buna.
o lume de bloggeri,
de bloggati.
pana cand reteaua va cadea
si ne vom dezelectrifca…
(vorba ta)
PS
ce se intampla cu verbiaj? oare…
nu isi mai viziteaza tovarasii de la ‘ndependent…
o fi cazut in melancolie? ca se ocupa numai de copchii, ingeri si mere parguite…
cred ca ne pregateste o placinta,
cum mi-am (s)pus spofta-n cui
si la dumnealui…
Panta
Zi ceva de prezent, ai vorbit despre trecut….amintirile ne-nveselesc, acum iti imaginezi viitorul, ce se intampla acum?
Nu vrea nimeni sa spuna?
Nu este nimic de relatat?
Sa fie vorba doar de rutina? servici-acasa? si blog?trebuie sa mai fie ceva…
oare? :))
pai despre prezent am spus.
am pofta colosala de o…
placinta cu mere aburinda in scantei de scortisoara?
ne putem baza pe talentul dumitale?
pe manutele cele vrajite, bulgaricioase,
si pe imaginatia romaneasca de mare impact pe care stim ca ai mostenit-o?
daca da,
si cred ca asa este,
il astept pe dedes,
la intersectie, la 131,
cu o bucata. gata preparata
ca sa o degust… 🙂
Cand va cadea reteaua vom invata sa discutam normal, de la om la om. Vom evada din camarutele unde ne-am izolat, din diverse cauze, si ne vom cauta in jungla citadina.
Old Madre este posibil sa ai dreptate. Vorbim doar de trecutul indepartat si viitorul improbabil. In curand ma voi ocupa de prezentul continuu.
se rezolva, face parte din prezentul meu …gatitul. uneori imi si place!!
Va regasiti in „fetele tacerii” ? a se citi fetzele
Louise, bun revenit.Partial da, ma regasesc.
Fara prea mare legatura. Macinat de tot felul de ganduri, Augustin Buzura avea obiceiul sa se urce in primul tren care pleca din Gara de Nord si sa coboare intr-un orasel oarecare, pe unde se plimba fara o tinta anume. Elev de liceu fiind l-am intalnit in unul din parcurile Gaestului.Semana cu un vapor in deriva.