Pasiune de copil

Era duminica pe la pranz. Aveam 8 ani. Era o toamna frumoasa, tocmai depasisem socul inceperii celui de-al doilea an de scoala. Ma intorceam cu tata de la un meci al Vointei, echipa care facea o figura frumoasa in ultima dintre diviziile posibile in Romania, si ma simteam fericit. De doua ori mingea iesise in out prin dreptul meu si am avut ocazia sa alerg dupa ea, sa o preiau si sa o sutez cu sete spre teren. Era din piele adevarata, mingea nu terenul. Terenul se afla cam la 5 km de casa noastra, pe malul Argesului, dar era o placere sa facem pe jos acest drum. Pe vremea aceea distantele chiar nu contau. La meci a fost agitatie mare pe margine. Se punea la cale deplasarea spre Targoviste, CS-ul juca impotriva celor de la ASA Tg. Mures. De fapt juca Dobrin, restul nu mai conta. Nici cei 60 de km (dus-intors) care urmau sa fie facuti pe biciclete. La fiecare doua saptamamani se faceau astfel de expeditii. Atat le lua si consatenilor mei sa explice in cele mai mici amanunte fiecare dribling, sut si stop facut de Gascan. Mai jucau la CS-ul, Greaca, Pitaru dar de fiecare data erau trecuti la si altii. Ajuns acasa am intrebat daca nu ar fi posibil sa ma duc si eu la meci cu un var mult mai mare decat mine. Aveam un Pegas nou, deci tehnic eram in regula. Am fost refuzat ferm dar fara duritate, cu promisiunea ca atunci cand ma voi face mare ma pot duce si eu pe bicicleta la Targoviste, sa vad un meci sau (aici m-au cucerit definitiv) de ce nu, sa merg cu tata la Pitesti, cu trenul, sa vedem FC-ul. Mai ales ca tata avea informatii “sigure” ca Dobrin va reveni la Argeselul. In duminica aceea eram convins  ca atunci cand voi fi mare voi putea merge la fiecare doua saptamani sa-l vad pe  Dobrin jucand. Nici varstele nu contau pe vremea aceea. Eu aveam 8 ani el 34. M-am tinut de cuvant si cand am ajuns mare m-am tot dus la meciuri, cautand in fiecare jucator pe care il vedeam un nou Dobrin, care sa joace la fel de frumos cum o facea originalul in povestile consatenilor mei.

PS

Iti multumesc Valerus pentru ca m-ai insotit, pe ploaie si chiar pe viscol, sa-l vad pe Danut Lupu la prima lui experienta la Rapid. Era o placere, juca pentru tribune.  Lupu, o  glezna fina asamblata la un caracter grosier.

Inca il invidiez pe fratele meu pentru faptul ca intr-o sambata acum aproape 25 de ani a fost la Targoviste unde a vazut un meci CS Targ. – Steaua, dupa care a mers sa vada Cenaclul Flacara. Asa mi s-a spus. De necaz nu l-am intrebat niciodata daca lucrurile au stat chiar asa.