Am o curiozitate si astept unele raspunsuri. Stati putin si nu manati. Nu dati navala la google, ca nu mai este nici un haz. Si cred ca nici nu va ajuta.
Cu multe zeci de ani in urma, imediat dupa razboi un prieten al bunicului, le citea copiilor, inclusiv tatalui meu, din cateva carticele. Una din ele (LIR SI TIBISIR) s-a pastrat, si din ea mi-a citit si mie Dede senior in urma cu destui ani. O poveste simpla cu doi baieti, evident Lir si Tibisir, unul inalt si slab, altul mic si gras, care fug de acasa. Ce urmeaza este usor de banuit. Acum eu am redescoperit-o si ma pregatesc sa-i citesc fetitei mele. Exista insa o problema, in cei aproape 80 de ani de viata, batrana carticica si-a pierdut copertile. Asa ca nu stiu cine a scris-o.
Astept ajutorul celor care au avut sansa sa mosteneasca si copertile cartilor.
aroganta
domnule dede junior
si intuneric
simt puternic, de aici din fotoliul meu.
fortele raului te bantuie.
zici ca nu e voie cu gugalu’?
(sa stii ca, desi pare greu de crezt!, am auzit de poveste,
dar nu pot pt ca sa dau raspunsul)
asteapta matale, in acest caz, mult si bine
sa vina vreunul cu copertile inapoi.
vorbeai de sinucidere (in blog)?
cred ca tocmai te afli pe balustrada balconului,
ba uita ca un chicior s-a dus deja.
sunt convins ca vei avea succes in demersul tau,
domnule dede junior
[ala cu caderea lina in gol… 🙂 ]
ps
si numai gascanul ala e de vina!
Asa pantacruel. dai, ca ai unde.
Nu ma sinucid in nici un fel, nici macar pe net.
Ma cunosti destul de bine,sunt mai de la tara. din cand in cand merge cate o aroganta. Eu de flacai culturalizati pe google si wikipedia , de intelectuali din aia care daca le pica electricitatea sunt muti ca niste ghete fara flecuri, sunt satul. Imi stii parerea de pe vremea cand eram mai novici in ale calculatoarelor si discutam omeneste peste masina de scris.
Oricum contez si pe tine in cazul in care vine o noua glaciatiune si trebuie sa ne retragem in pesteri, la o barfa mica. sa vezi blogareala ce tragem cu cremenea pe peretii cavernelor.
Si totusi eu am speranta ca cineva tot ma va lumina cu Lir si Tibisir.Prin zona circula destui baieti destepti. (asta a fost o dulcegaraie)
mai dulce e aia cu glaciatiunea, ma tem.
si foarte cinematografica.
nu ar fi rea o aventura de soiul asta.
sa ne reinventam total intr-o zi.
totusi, pun prinsoare cu matale,
ca ti-ai taiat niste creci de sub talpici.
uite , pe o bere (daca accepti)
ca nu vei avea mai mult de un client la masa.
se exclud de aici dede, pantacruel si old madre
(prietenii stiu de ce)
Probabil asa va fi. Iar cracile pe care le-am taiat inseamna ca erau uscate. Cine se simte verde ramane pe pozitie. in general nu am foarte multi clienti la masa, asa ca o sa-ti dau berea.
mersi dede.
generos ca intotdeauna.
ca doar te cunosc. 🙂
cam asa o fi si la glaciatiune?
vorbim in doi despre tot felul de nimicuri?
sper ca batranetea va fi cum mi-am imaginat
si nu asa cum arata discutia noastra pe blog.
adica cu un butoi mare de vin bun,
cu o biblioteca nesfarsita si periculoasa
si cu multe femei tinere, de treaba,
care sa ne faca masaj la oasele cele obosite.
(evident, prietenele nepotilor si fiilor! sau tu te gandeai la…)
dede, nu te pot lumina, din pacate. cred ca eram prea nenascut pe vremea aia. in copilarie citeam „noi si puii animalelor”, de olga perovskaia. o carte de aventuri sensibile, care dezvolta frumos sufletul unui copil. ti-o recomand ca tata si povestitor.
Seara buna. Astept sa citesc cuminte dezlegarea tainei cu nume muzical Lir-Tibisir pe care o vor dezlega cei mai copti la varsta, poate. Indranesc sa asez langa cartea lui don Verbiaj pe ingenuul Habarnam.
(Panta, ma puteti lua ca si consilier de design si ambainta la restaurantul-biblioteca pe care-l veti face candva. Lucrez voluntar, pentru o baardaca de Tohani si o vorba povestita frumos, cum stii tu sa faci.)
Pantacruele esti bun de dat o bere.
Dupa Lir si Tibisir s-a facut si o piesa de teatru, si a existat si un serial de benzi desenate.
dede,
inseamna ca de aia am auzit de lir si tibisir.
am pierdut o bere. o dau cu bucurie.
dar matale tot nu scapi de cinstea ceea… :))
aky,
sa inteleg ca te ocupi cu lucruri frumoase,
in viata de zi cu zi, design, ambiante…
dupa cum vezi, verbiaj, dede si sussemnatul
sunt scri-jellitori cu norma intreaga la patroni.
ai postul asigurat,
nu se pune problema.
dede, sper ca esti de acord! 🙂
Tu Panta, prea frumos ma vezi matale, marchize :)). In viata „reala” nu am job cu lucruri asa faine cum as vrea. Tot cu patron is si eu (momentan e chiar seful ideal, adica cel care nu e in tara), dar sufletu-mi e in alte parti.. Vin la interviu si proba practica, si paote ma mut la locanta voastra care se anunta mai tare decat Carturestiul :).
Si totusi cum e cu Lir &Co?.. Dedes, cand&cine a facut piesa de teatru, rogu-te. Refuz sa sar la plastifiatul Google si ma bucur anticipat de raspuns..
N. Batzaria: „Povestile lui Mos Nae. Lir si Tibisir” (Editura Adeverul SA)
O gasesti in Anticariatul Editurii Sigma (str. General Berthelot colt cu Luigi Cazzavilan, intre altele). Ce pot sa iti mai zic e ca dupa cartulia asta s-a facut o adaptare la Teatrul National Radiofonic (Alexandrina Halic, remember?)
Multumesc Djerzinski. Ai punctat din nou decisiv. Ca Florea Ispir in zilele lui bune.
tin sa-l felicit si eu pe djer,
maestre dede,
daca imi permiti.
sincer,
nu credeam sa aduca cineva inapoi
acele prafuite coperti 🙂