Prima amintire. Greu de spus care este aceasta. Primele amintiri. Ceva mai usor, nu trebuie sa pui direct cifra 1 inainte sa incepi, mai ales ca lucrurile din acea perioada,de copilarie este vorba, sunt intodeauna amestecate.
Una din primele mele amintiri este legata de Marea Revolutie din octombrie, sarbatorita pe 7 noiembrie. ( Scurta istorie: Pe 25 octombrie 1917, rosii -comunistii- condusi de Vladimir Ilici Lenin au cucerit Palatul de Iarna de la Petrograd, preluand practic puterea in Maica Rusie. Trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian a mutat sarbatoarea cu 2 saptamani mai tarziu. )
Revenim. Nu sunt asa batran sa am amintiri din 1917, dar pe Lenin l-am cunoscut… pe 7 noiembrie 1977. Priveam cu uimire la televizorul alb-negru, unul din bunurile de pret ale familiei, si vedeam parada militara si pe marele tatuc mort si imbalsamat, care ma fascina cu imobilismul meu. Explicatiile tatalui meu m-au uimit pur si simplu, atat cat poate fi de uimit un inca neabsolvent de gradinita. Cum tata trebuia sa plece la o sedinta de sindicat, iar eu trebuia sa mai petrec o ora singur acasa, m-a intrebat daca vreau sa ascult la pick-up un disc cu Sindbad (povestile urmarite la urmasul patefonului reuseau sa ma fac sa stau nemiscat in pat) sau sa ma uit in continuare la parada militara, transmisa in direct din Piata Rosie. Pentru prima oara am facut o alegere politica si am mers pe mana rece, plina de formol, a lui Lenin. Aceasta este una din primele amintiri ale copilariei mele: eu, tata si Lenin.
Mai am o amintire, din acelasi an, cu 7 luni mai devreme. Martie 1977. Dupa ora 9 seara. Mama incerca sa ma sa ma scoata din casa care se zgaltaia iar tata facea eforturi sa salveze televizorul. Fratele meu se baza pe propriile-i picioare. Din cele doua intodeauna o prefer pe cea cu Lenin. Si nici macar nu am simpatii comuniste. Sa ma ierte tatucul.
iara nimerisi reteta
care-mi place cel mai mult,
imparat-dede-rex.
le zici bine si domol.
parca ai fi
pe donul linistit 🙂
noi am ascultat aceleasi discuri, sunt sigur. alladin, abbu hassan, maria ta, puiul padurii, capitan la 15 ani, frumoasa asenel, sanziana si pepelea… pe moment ai preferat politica, dar spre batranete bine ai facut ca ai lasat-o mai moale. cine stie in ce te transformai. in vreun politician care ne ia voturile pe povesti.
Ai dreptate verbiaj, eram fascinat de acele discuri. In ceea ce priveste politica intodeauna am simpatizat politicienii morti.
Pardon nea Panta, pe Argesul linistit.
draga domnule dede.
Maestre! ( e bine asa?)
cred ca trec printr-o mare criza de inspiratie…
(ceva off topic, evident.
se putea altceva din partea mea?)
colaborarile mele de la revista nu mai au nici un haz.
orice subiect inventez nu ma mai amuza (pe mine) deloc.
de vreo 3 saptamani scriu un fel de serial prison break cu personajele din Liga lui Mitica.
dar e apa de ploaie…
iaca te las sa dai si matale cu piatra.
cred ca ma las de humor!
(caci el nu mai exista. nici nu cred ca a existat vreodata…)
matale ce zici?
(sondaj de opinie! –
macar asa poate mai am umor, enervandu-te pe matale
iti dai seama ca este legat de tot ce am vorbit azi…)
vreau verdictul tau de doctor specialist!
[materialul in postul urmator. deci… :)]
PRISON BREAK
(Pantacruel Gargantuescu)
Rezumatul primelor două episoade
Ramon Calderon, preşedintele Realului, calcă pe bec şi ajunge la Bălăceanca Fox River. Nevinovat, după cum se ştie. Doar e cetăţean spaniol. Fratele cel mic şi de cruce al boss-ului madrilen, Michael Becali Scofield, zis şi nea Gigi, se sacrifică şi intră şi el la spitalul cu pricina, transformat peste noapte într-o veritabilă închisoare. Pentru a-l scoate pe spaniol. Finanţatorul din Ghencea are tatuate pe trupul său nu doar reţetele la brînză şi smîntînă calitatea întîi şi scorurile secrete din Champions League din următorii zece ani, ci şi schiţele aşezămîntului de la Bălăceanca.
Aici nea Gigi se împrieteneşte cu o doctoriţă ţigancă, Sara în bucate, de la care speră să primescă o mînă de ajutor. El lasă peste tot nişte oiţe din hîrtie. Înainte să ajungă la Fox River din Bălăcenca, nea Gigi l-a trădat pe Abruzzi Pedrazzini, care a nimerit acum în acelaşi spaţiu cu latifundiarul. Din păcate pentru machedon, italianul, cap mafiot periculoso, are înţelegeri secrete cu gardienii Bălănel Nicoliţă şi Victoraş Iacob Bellick. Protejatul lui Michael Becali Scofield, Marius Lăcătuş, care este o fiară şi este dorit cu insistenţă de Pedrazzini spre a fi lichidat. Dar cum nea Gigi nu vrea să-l vîndă nici în ruptul capului, mafiotul i-a rupt două degete de la piciorul stîng.
Acum, guvernul corupt, reprezentat de ungurenii ăia de la CFR Cluj, îi face numai belele. În cîteva etape trenul lui Ando poate ajunge la destinaţie şi sentinţa ar intra astfel în vigoare, o sentinţă deloc pe placul lui nea Gigi. Şi anume, CFR campionă de toamnă! Finanţatorul Stelei trebuie să găsescă urgent o soluţie pentru a ajunge înaintea ceferiştilor ardeleni în fruntea clasamentului pînă la intrarea în iarnă. În caz contrar ar rîde chiar şi curcile de Steaua lui Becali şi de nemul lui cel românesc!
Episodul 3
“T Bag” – Mimi Stoicul.
Şi nea Gigi s-a apucat să sape. Îi sapă pe toţi, nu mai are nici o jena. De la mic la mare. Patronul roş-albaştrilor are însă un singur gînd şi nimic nu-l poate face să renunţe la el. Se gîndeşte cu obstinaţie numai la marea evadare. El şi frăţiorul său drag, Ramon Calderon, trebuie să scape de aici şi, apoi, să-i împiedice apoi pe clujeni să pună gheara pe titlu.
Împreună cu coelgul de celulă, vărul Sucre-Bombonel, dar şi cu fiara Marius Lăcătuş, în gînd, omul cu bani de lîngă cimitirul Ghencea a dislocat o bucată de oţel din zidul gros al celulei (3-1 cu echipa lui Grigoraş, se ştie). Eee…, a primit şi o castană în cap de la Poli lui nea Iancu, dar nu-i nimic (mai sunt şanse şi la loz în plic!).
Lucrurile se complică însă la Bălăceanca. Pe nepusă masă.
Direct de la Comsia de Disciplină a LPF este adus încătuşat, un băiat slăbuţ şi dat dracului. Unul de o răutate cum nu s-a mai văzut prin Liga lui Mitică. Este vorba despre temutul Mimi Stoicul cunoscut şi ca “T Bag”. Acesta are un buboi mare şi negru în frunte, cam cat diametrul unui trabuc de-al lu Borcea. Dar să nu facem supoziţii aiurea.
Concluzia este că nea Gigi va avea de furcă cu acest… T Bag, care, cum altfel? i-a fost şi el subaltern pe vremuri.
(va urma,
desigur.)
Da Pantacruel. Aveai dreptate. Nu pot sa te contrazic in ceea ce te priveste.Si zici ca serialul mai are episoade?sa stiu daca imi iau concediu.
domn semaca,
crezi ca e nevoie?
inseamna ca are succes la public 🙂
asteptam sa ma ciuruiesti maestre,
nu sa ma laudarosesti pe alocuri…
eu, lascarica.
leaganele vopsite in portocaliu.
am fugit de la gradinita ca sa ma dau in leaganele vopsite in portcaliu.
sentimenul a fost inaltator. libera si singura m-am avantat catre cer, cu mainile stranse pe fiarele reci.
o alta secventa, un alt leagan. parcul herastrau. l-am vazut in ultima clipa, mare si infricosator, foarte aproape de mine. l-am luat direct in frunte.
si tot intr-un leagan eram cand baiatul pe care-l iubeam nebuneste in clasa a patra si-a luat inima-mi dinti si m-a sarutat pe obraz.
cutremurul. hm. „nenea an” (unchiul florian deci) m-a smuls din pat in vreme ce bizar, din tavan curgea praf si, sub ochii mei de copil mirat, o crapatura groteasca se itea in perete. eram la casa, la bunici, in mahalaua colentinei, loc drag al copilariei mele. mai tarziu au venit mama si tata. tata care m-a surprins, strangandu-ma tare in brate, aproape sa ma sufoce. atunci nu mi-a fost frica. daca ma gandesc bine, nici nu prea stiam ca inseamna frica.
cutremurul din 86, insa, l-am luat „in plin”, la etajul opt al unui bloc, alaturi de o prietena care – oh n-am sa uit niciodata vaietele ei – a urlat pe toata perioada cutremurului si vreo 15 minute dupa.
Pantacruel am vrut sa fiu amabil cu matale. Nu ma intelege gresit. Ca nu e cazul.