INTRODUCERE
Cred ca suntem campioni mondiali la dat din gura. Nu ne intrece nimeni la oferit lectii. Suntem buni, toleranti, inventivi, destepti, omenosi, ospitalieri. Pe italieni i-am tras prin fiere, pentru modul in care se comporta cu floarea emigratiei romanesti.
CUPRINS
Miercuri seara asteptam cuminte sa intru la tribuna oficiala a stadionului din Ghencea. Vroiam sa vad nimic. Coada moderata, cum ne sta noua bine, compusa din oameni ceva mai “spalati” . In jurul cozii gravitau sau se invarteau, dupa cum doriti, mai multi copilasi, cam fugiti de acasa, marea majoritate tigani. Normal, cereau ceva. Insistent, cu voci stridente si cu accentul pus pe dos, exclusiv in coada cuvintelor . Vroiau sa fie si ei bagati pe stadion, pentru ca in Ghencea copii insotiti au intrarea libera. Ne cereau sa-i adoptam pentru cateva minute. Ca sa vada si ei cum se chinuie bietii Dica, Surdu si Nicolita. Coada, caci avem placerea in grup sa ne manifestam ca un tot unitar, a inceput sa ii injure si sa-i inghionteasca. Ca om de lume si destupat la minte pe deasupra, nu am facut nici una nici alta, ci am inceput sa-mi feresc borseta si buzunarele, ca orice proprietar indragostit de bunurile lui materiale. Ce nenorociti si italienii astia, de ce s-or purta asa urat cu noi?
Brusc filmul se rupe. Apar cinci italieni. I-am injurat instinctual, in gand, evident. Se aseaza la coada, ii aud pe puradei, unul stia limba romana si in scurte, dar repezi, cuvinte italieneste le explica insotitorilor sai ce vor micile cioropine. Nici una nici doua inhata viitorul Romaniei, si cu ei in brate patrund pe stadionul unde fotbal nu se mai joaca de ceva vreme. Intre paranteze(){}[] fie spus micutii tigani nu erau imbracati cu hainele lor cele mai bune, iar de existenta sapunului vor afla ceva mai tarziu. Vorbitorul de romana ii arunca din zbor unui steward:”E fiul meu. Eu sunt tatal, chiar daca nu am avut onoare sa-i cunosc mama”. Buna treaba, amabililor.
INCHEIERE
Scena mi-a lasat un gust amar. Amaraciunea venea din sufletul meu, cel care mi-a comandat sa-mi duc mainile la buzunare in loc sa fac o bucurie unui copil, indiferent de etnie.
Esti pe calea cea buna, daca ai putut sa te caiesti in scris pentru intoleranta ta.
Esti pe calea cea buna, daca ai putut sa te caiesti in scris pentru intoleranta ta.
Probabil. Dar cred ca daca scena se repeta, din reflex ma voi repezi cu mana tot la buzunare. In ciuda bunelor intentii pe care le clampanim din gura, de anumite bariere trecem mai greu.
dede,
printule,
(cum ti-am mai spus si ieri)
scrierea aceasta imi place mult prea mult pentru a o strica eu cu un comentariu mic si neajutorat de-al meu.
ma limitez la a o reciti din cand in cand si atat.
baroane dede.
ps.
‘piticu’ de mai sus este ‘fotbalistul’ care juca in echipa la independent si era golgheter?
sau este un altul?
sunt doar curios. 🙂
Von Panta nu pot sa te las nesatisfacut in curiozitatea matale, dar raspuns nu am, e posibil sa fie fotbalistul de mare talent, am sa-l contactez sa-mi confirme.
Imi este greu sa-i identific pe loc pe miile de vizitatori ai acestui lacas de vorbe de spirit.