In urma cu ceva timp spuneam ca mi-a murit pasiunea. Pasiunea pentru sport. Fals. A fost o coma cauzata de o indigestie violenta cu personaje tip Becali(toata familia). Treptat lucrurile au reintrat in normal si am inceput sa vad sportul, din nou, dincolo de clantaii promovati, de cele mai multe ori pe bani, de diversele mijloace media.
Constat insa ca pe fondul acestei promovari, sa spui ca iti place sau sa vorbesti despre sport, fotbal in special, a devenit o chestiune rusinoasa. Domnisoarele sensibile cer rapid un minut sa-si pudreze nasul cand discutia aluneca pe aceasta panta, intelectua(lele-li) subtiri scot un ohhh in care pun toata dezamagirea posibila si iti aplica stampila direct pe frunte.
Din fericire sportul nu este atat de vulgar pe cat cred unii sau se chinuiesc altii sa-l faca. Asa ca recomand, celor dispusi sa descopere frumusetea acestui fenomen, cateva lecturi obligatorii. Lecturi multiple, autor unul singur. Ioan Chirila. Un Dobrin al scrisului. Cei cu idei preconcepute sa se abtina, Vanea Chirila chiar a fost un mare scriitor, suflet de rus autentic. A vrut sa ne lase povesti despre lumea sportului, putea sa scrie despre orice la fel de bine. Pentru inceput fac trei recomandari :
Şi noi am fost pe Conte Verde
Finala se joacă astăzi
Frumoasele noastre duminici
Poate asa veti reusi sa vedeti si cealalta fata a sportului. Inca odata, nu minimalizati ceea ce nu cunoasteti. Incercati o portie de Nea Vanea. Surpiza poate fi extrem de placuta.
Pentru Ioan Chirila sportul a fost doar un punct de plecare. E bine ca lumea nu l-a uitat,era un artist al jurnalismului sportiv.