decembrie. luna in care, invariabil pe la jumatatea ei, ma transform in macelar. imi plac porcii vii, unsprezece luni pe an. in a douasprezecea nu stiu ce se intampla cu mine. dincolo de necesitate, trebuie sa recunosc ca am placerea de a participa la toate ritualurile legate de sacrificarea unui porc. nu am nici o explicatie pentru acest lucru. nu imi mai trebuie nimic, nici carti, nici filme, nici muzica, cand langa mine se afla un porc asasinat in prealabil de altcineva. doua – trei zile muncesc pentru a-l ajuta sa-si implineasca destinul. ce e un porc daca la finalul carierei lui de scurmator nu ajunge sunculita, caltabosi, carnaciori?
odios nu-i asa. ce gusturi pot sa am?
accept critici doar de la vegetarieni.
PS
Am spus ca 2-3 zile ma ocup de porci. In rest sunt acelasi personaj delicat, pe care nu e bine sa-l atingi nici cu o floare, daca nu esti sigur ca e de mina (mina de la miner).
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8ASSzvDS8ag]
Imi place totusi cand pregatesc carnaciorii, intodeauna intr-o companie draga mie, sa-l ascult pe Alifantis, asa sunt sigur ca nu am gresit anotimpul si ca in cateva zile vine Craciunul.
dupa parerea mea (pe care o mentionez de fiecare data cand am ocazia)… totul trebuie cautat in cartile lui Freud! :D.
si ca sa nu te las singur in placerile acestui sacrificiu porcin de iarna, ma destainui la randu-mi. stiu, o sa ma priviti (cititi) ciudat de acum inainte, dar trebuie sa fac aceasta marturisire, doar suntem in Post…
cand eram mica, asistam desigur la taierea porcusorului (necunoscut pentru mine, altfel nu as fi putut sa suport uciderea fiintei cu care as fi copilarit). cand stiam (si eu, si el) ca vine momentul cutitului, ma inchideam in casa, ma tanguiam si regretam amarnic acest impuls ignatic de a fi prezenta acolo, imi infigeam toate degetele (cate intrau) in urechi ca sa nu aud zgomotele infernale si asteptam sfarsitul (porcului, in speta). acum, insa, urmeaza partea interesanta si totodata macabra. inexplicabil, mi se ivea in suflet, priviri si simtiri o placere si o rezistenta fantastica in a ingheta stand si privind parjolirea si spalarea porcusorului inocent (pe atunci era frig, iar eu spre deosebire de ceilalti nu-mi dregeam vocea si nici nu-mi subtiam sangele cu tuica:) ). dar, totul avea un rost, CACI lucrul ce-l asteptam cu nerabdare era acel obicei de a „calari porcul” si tocmai mie imi revenea aceasta onoare, fiind cea mai mica din familie – pentru cine nu cunoaste obiceiul: se imbraca porcul cu o patura si se lasa asa un timp (ca sa nu guite el ca nu a primit zestre in lumea cealalta!), perioada in care, draga de mine, (hei, unde era p-atunci protectia animalelor, a consumatorului, a copilului si a… soriciului??!) chinuia prin sarituri, chiuituri si imbratisari dragastoase masa corporala (in general, adipoasa, celulitica chiar!) a porcusorului cel nazdravan al familiei… eh, si cam atat, dragii mosului si ai… porcului de Craciun 🙂
Prezent, in calitate de semivegetarian. Adica imi pastrez viciile de savurator de fructe de mare&peste. In rest, extrem de rar ma mai dedau placerilor carnale (de acest fel:D)… Marturisesc ca cu un Plescoi tot as incinge o poveste d’amour tete-a-tete (sau bouche a ..carnat), ca si cu un sorici frraged si straveziu, in suvite subtirele ca degetul de codana… Ptiu, si e post..
E drept, genitorii si apropiatii imi mai spun „purcel”, dar tolerez, ca deh, is magnanim. In rest, daca incingeti vreun bairam de ignat si ma invitati (Dedes provocand Porcu la un duel in-flamat, iar Trestia umbland printre mosafiri cu taria), vin cu placere, stau cuminte si beau tuica pana incep sa cant (extrem de repede.. despre faza urmatoare insa nu pot oferi detalii).
Porcii de Craciun is cei mai respectabili si onesti porci… Spre deosebire de multi congeneri de-ai lor care ne inconjoara zilnic..
Uof :)) asta-s io.. Trestie, mi-am busit identitatea absconsa manifestata la tine 😀
Aky e greu sa te mai dai anonim.discursul tau este deja marca inregistrata.
Cu soriciul straveziu nu te contrazic, asa e mai placut: cat mai subtire, si la porci si la oameni.
Motto:
Pe picior de porc mare traiesc
O halca imens-rozalie halesc.
Manjit pe la gura de un sorici vulgar
Traiesc infatuat o viata dulce-amar
Mi-e ruj si caltabosul si piftia cea rece
Simt cu slanina-n dinte cum viata ma petrece.
Mai adu doar o tuica, Dede, parinte
Vreau sa ma simt pentru-o zi presedinte.
Mai spune s-aduca si sare
Sa simt in masea cum trosneste
Iar tuica sa cada-n picioare
Nu rade, afar’ viscoleste
……………..
Si mana si blogul spre soba
Cuvinte sa pun pe jaratec
Caci porcul ma indeamna la vorba
Si Verbi imi pare lunatec
Ah, fraged soriciul pe mese,
Sa bem dara, Dedes e darnic!
La porcul lui V. fac coada boierii..
Pe Dedes il ungem paharnic.
Eu nu ma mai duc la culcare…
Sa curga palinca si-untura!
Citeste-mi ceva de pe bloguri
Da rar, ca ma ia ameteala.
Chiar imi amestecara in asta seara niste necredinciosi o tzara de vodca in limonada mea vegetariana, asa ca daca e sa bem – sa bem, da amu pana nu ma trezesc. Si sorici cat curpinde – o sa ma gandesc ca e din soia si l-oi hali cu nesat.
Gluma-i gluma, da devin melancolic.. asa pata mi s-o pus de sorici, pe cuvant de honoare akyeana! Mie nu-mi vine nici un porc de la tara… Daca aveti niste sorici de donat (frraged, staveziu, usor tremurator la scuturat…), sunt dispus sa platesc in natura, prin cantat pe cate octave cuprind, dar musai dupa doua pahare de vin.
aky- nici la mine nu vine niciun porc de la nicio tara, asa ca mai iau sorici de prin dorobanti din piata….
Aferim doamna Marie, traiasca-ti famelia si puradeii si frantzuzoaica (asa-i formula, ce sa fac :D), pentru informatie.. Au da ce pohta am de sorici, parca il simt deja cum mangaie tandru maselele intre care scrasneste molcom, mirosind diafan a afumatura.. N-are cineva nevoie de asistent-degustator la shorici?! Lucrez repede si eficient!
si tot pt aky- in fiecare we e targ in piata amzei. saptamina trecuta m-am dus spre dupa-masa si nu mai era mare lucru, dar cred ca dimineata gasesti. si carnati de plescoi. si pastrame. si brinzeturi. si dulceturi. acu na, ca m-am apucat sa povestesc si o sa mor de pofta
Aferim sa traiesti conitza, sa cazi in butoiul cu bafta si sa nu te supere nimeni azi – ca fac si pentru matale Haka Dance-ul promis celor ce-l supara pe Verby. Saru-manusitele. Oi da o tura in weekend, da nu sarut frantzuzeste porceniile de acolo, le cumpar doar si le pun la pastrare, revenind la tzelinele mele.
Din cauza lui Von Verbiaj se cam clatina peretii azi (iar! da-mi place de nu mai pot)… Van Der Dedes, mai toarna paharnice, si asculta acilea mostra de declaratie de amour.
http://www.trilulilu.ro/verbiaj/563bff6049bf38
hmmm….voi sarbatoriti deja craciunul am impresia