………………
Batalia s-a sfarsit, soldatul
Ridica fruntea sa vada iarba
Tiuie-un glont ratacit
Si-i sfarama tampla si barba
Deasupra cerul gol si soarele
In jur campul zdrobit de obuze
In masca soldatul nu mai are
Nici ochi sa vada, nici buze
(Zaharia Stancu)
Cu sufletul greu, Dede s-a intors de pe campul de batalie.Suinele si-au facut datoria, au raspuns „prezent” la intalnirea cu destinul. Carnatii stau aliniati la afumat precum armele in rastel. Sunculitele se numara una pe alta, albe la fata cu vagi urme de boia in obraji, ca o claviatura de pian din vestul salbatec. Tobele pline de organe si alte carnuri asteapta intalnirea cu betele lui Tandarica. Orezul asteapta marea caltaboseala, asta abia in ajun se va intampla. Pana la Craciun le lasam in pace. Sa mai si postim.
Soldatul rapus
Dede, eu am postit tot postul. Acum visez numai sarmale, carnati si piftie, desi nu-mi place. Am asteptat zilele cu dezlegare si m-am tot gandit sa va dau tie si lui verbiaj replica postului, dar cred ca lipsa de proteine animale mi-a afectat neuronii. :(( sa postiti, da!!!!!!!!!
Dede, soldat vajnic, dormi in post? V-au dat pana acuma numai fasole si cartofi la unitate?Cum de n-ai scos tu arma la dusman, sa-l iei la baioneta si sa-l pui pe limba… Ai sufletul greu de pacat, dar matul il vei avea si mai greu. Promit! Oana, esti de admirat. Dupa ce se termina postul sunt sigur ca vei trata sarmalele ca pe stiri. Nu vei rata niciuna. Si poate o sa iei si prima: o piftie cu sclipeste duios in adierea vantului de pe balcon.
ce-ai facut, dede? http://www.lucianmuntean.ro/fotoreportaj/43/Taiatul_porcului.htm
Ziceam sa tinem post, macar de azi incolo. Normal ca am gustat din bucate, sa stiu daca au iesit bune sau nu. Bune pozele lui Muntean, am facut si eu un set, dar mai putin expresive, la mine porcul zici ca e mort.
Dedes Magister Of Porcus, daca dai de gustibus niste sorici si ceva carnatz (da tare, afumat si iuteeee), las orice alte porc-arii in seama celorlalti maestri si raman sa rumeg niste vin fiert, reteta a la Aky, din care impartasesc cu drag boierilor doritori.
Curand, destul de curand.. o suina deosebita (Verby dearest, cunostinta comuna, domnul Fritz) va aparea in scena, intr-un stil absolut nobiliar, demn si generos-zambitor. Va descinde in scena ca privirea unui adevarat gentleman, nu ca guitzul unui porc de rand. Domnule Fritz, ti-am facut pre-ante-avanpremiera…
Aky _Suflet_De_Poet pentru dintisorii matale chiar am niscai sorici. Real, palpabil, gustabil. Acuma nu stiu cu sa ti-l inmanez, ca prin posta nu cred ca pot sa-l trimit. Accept la schimb o cana de vin fiert, povestita la lumina scortisoarei.
Nu-mi da cu provocatiunea pe la nas cocoane Dedes, nu ma fa sa-mi tremure mustata de nabadaioase fulguratiuni imaginative, nu-mi provoca un bacantic si nebunesc joc al imaginilor intalnirii dintre umed-frematandele mele papile gustative si soriciul sus-numit… (numa ca nu m-as atinge de el pana la Craciun, is cast si vegetal.. tocmai mi-am mesterit o SPLEN-DI-DA mancarica unicat -mereu imi iese altfel- de linte rosie cu mirodenii secrete, seminte de in, sos de rosii aromat+ardei+ceapa si nitica sos de soia).
(n-am baut, Von Dedes, numa avui o zi grea si imi fileaza neuronul, scuzati).
Pai vorbeste cu amicul comun, cel caruia ii dedic din tot sufletul meu smerit coloana sonora a filmului „Godfather”, si om rezolva-o cumva.
„Cana de vin la lumina scortisoarei”.. stuchi-te-ar norocu ca fain ai zis-o :). Iaca ma leg cu legamant sa dau o cana de vin imbrobodit in stil akyean, cand or urzi sortii. Cate una per capita de boier/boieroaica.
interesant…dar daca porcu o sa dea ultimul glonte?
hi!!!