Aseara, in mod absolut normal, m-am culcat fiind convins ca sunt Dede. Acelasi sentiment l-am avut si la trezire. Totul s-a rasturnat cand am iesit pe usa de la intrarea in bloc(eu ies prin intrari si intru prin iesiri). Brusc am devenit Emil Racovita in expeditie polara pe ruta Drumul Taberei – Crangasi – Piata Presei. Totul a inceput cu o alee de 20 de metri absolut virgina. Picior de om nu calcase peste zapada elegant asternuta. Imediat am facut niste socoteli cu tenta sociologica si mi-am dat seama ca vecinii mei sunt ocupati in masa cu statul in casa. Am pornit vitejeste prin nametii de 30 – 40 – 50 de centimetri(am uitat rigla pe birou) si am inceput sa studiez mediul inconjurator. Am observat doar doua forme de viata: un fel de pinguini bine infofoliti (amaratii care sunt obligati sa munceasca pe 3 ianuarie) si caini de diferite marimi. Ambele necuvantatoare. Mi-am continuat parcursul in spatele unui sir de 15 pinguini si cale de vreo 2 kilometri nu am auzit nici un sunet, ceea ce nu mi-a displacut deloc. Intalnirea cu civilizatia a fost una destul de neplacuta, la vederea unui tramvai si la auzul unor claxoane coloana din fata mea a inceput sa se agite sa gesticuleze si mai ales sa injure. Printre cei vizati se aflau si cei care au tot cerut zapada in ultimele saptamani. Cu o ipotetica musca pe o caciula care era mai mult fes m-am facut mic si am inceput sa ma agit si eu pentru a nu face nota discordanta si pentru a nu fi deconspirat. La bordul navei Belgica, rebotezata acum tramvaiul nr 41, Racovita (adica eu) si-a continuat expeditia descoperind o constructie monumentala, datand din perioada glaciatiunii comuniste, populata cu doar cateva mamifere extrem de plictisite. Ce a urmat nu mai conteaza.
4 thoughts on “Explorator”
Comments are closed.
La multa sanatate si bucurie, Dedes Exploratorule!
O mica rectificare. Ma inscriu la categoria Pinguin (am o gluga la haina de zici ca-s pinguinul cel varstnic si sfatos din Mumble), insa nu ma simt deloc oropsit ca lucrez azi. Dimpotriva.. e liniste pe plantatie, cei doi colegi cu care coabitez azi joaca Kosmokad (giocchi innocenti per bambini deficenti, ca sa zic asa, vorba unui amic italian), mai devreme nu puteam vedea Piata Unirii mai departe de brad din cauza ninsorii, acum contemplu, printre picaturi de treaba, peisajul linistit cu pinguini lopatari – si in plus, cand toti fi-vor in focuri si trebi, Aky isi va lua tacticos cele cateva zile libere ce-i ramasera din anul rpecedent.
Sa fie o zi linistita si vesela pentur toti pinguinii de pe plantatii! 🙂
Mersi pentru urari. Nu sunt rele cateva zile de concediu prin februarie cand restul lumii nu mai are nicio speranta.
pai daca nu ati vrut sa mergeti la munte…a venit muntele la voi!:))
Mda.. dar shorici dedesian caninii mei tot nu gustara.. Cer compensatziuni morale, daune pentru stresul pohticios provocat. Cer ca Dedes sa se lase bulgarit de catre ceata boiereasca, cer ca dansul sa fac un om de zapada fetitei sale, in semn de ispasire, si mai cer.. o portocale, domnule 🙂 ca asa m-a palit o pohta la asta ora inaintata a noptii.
Azi deja zapada era ciomoflita si murdarita,pinguinii isi recapatasera, din pacate, tinuta umana si mergeau mai tzantzos. Mai da, Doamne, o zapada ca asta, anul cesta..