Dupa un an plin de decese in randul oamenilor cu o oarecare notorietate in Romania, ciocli de ocazie s-au reorientat din mers. Necroloagele se scriu cu mortul inca viu. Dorind sa readuca in luminile rampei unele foste sau actuale glorii ale lumii culturale sau sportive, aflate la varste mai inaintate(o actiune in esenta onorabila), ziarele si televiziunile ii prezinta intr-un ton dulceag- plangacios pe respectivii, taman cand acestia ajung pe mana doctorilor si sunt sanse mari ca ei sa nu mai fie. Altfel, nici un semn, ca nu fac audienta. Nu e putin lucru ca in cazul in care personajul trece in lumea celor drepti sa te lauzi cu ultimul interviu, sau sa spui ca ai fost cel din urma care l-ai bagat in seama. In ultima luna prin fata ochilor mi-au trecut Radu Beligan( spitalizat), Sandu Neagu – fost mare fotbalist(bolnav de ciroza), Sergiu Nicolaescu (operat), Fanus Neagu (bolnav de cancer) …. bine imbalsamati in cuvinte. Mi-a fost mila de bietii oameni, simplu fapt ca sunt prezenti in capul jurnalelor e un semn rau, si ei stiu asta.
In ultimele luni mi-am vizitat, dupa pauze destul de consistente, mai multe rude trecute binisor de perioadele in care mai indrazneau sa faca planuri. Avea ceva jurnalistic demersul meu. Din nou imi este mila. De data aceasta de mine.
Hm ! Ma faci sa ma simt rau, ca sa nu zic prost. Sunt mai bine de 10 ani de cand am vazut Harvey, cu Radu Beligan. Am fost la piesa aceea , tocmai pt ca stiam ca e …old si ca nu stiam daca il mai vad pe scena…….
De ce sa te simti prost, Doamna? Bucura-te de clipa, cand e vremea ei. Asta ai facut, nu? 🙂
pai de gandul ucigas….
Alo, domnu Von Dedes.. pai nu mai hranesti publicul cetitor cu nika? Unde-i spiritul dumitale de altruism si magnanimitate? 🙂
Zi faina si cu spor.