Volti. Putini dar buni

In urma cu o saptamana am reusit sa ma teleportez in timp. Normal ca inapoi, functia inainte inca nu functioneaza la mine. Plecat intr-o minivacanta pe malul Argesului am servit cateva zile de totala relaxare. Totul a pornit de la o priza si un bec. Din motive invaluite in ceata( cum zic ceata cum ma gandesc la batalia de la Podul Inalt) instalatia electrica din casa parinteasca nu primea toti cei 220 volti promisi de RENEL(sau cum se mai numeste aceasta institutie). De fapt cauza este cunoscuta: pentru ca lemnele de foc s-au terminat la multi dintre consatenii mei, s-a apelat masiv la radiatoare si resouri, iar bietii volti se impart si ei cum pot prin casele oamenilor. Asa stand lucrurile nu m-am intros direct la „Lampa lui Dede” dar atmosfera a fost recreata. Filamentele abia incalzite dadeau atata lumina cat un ochi de vultur sa poata citi. De tv in stare de functiune nu putea fi vorba. Ce usurare. Asa ca m-am reorientat spre radio. Timp de 3 zile am ascultat, cu destul de mare placere, Antena Satelor.  Dedicatii in direct cu glasuri gatuite de emotie, teatru radiofonic seara de seara, insamantarile de primavara, cresterea ovinelor, cat mai costa kg de grau, combaterea omizilor si alte emisiuni relaxante.  Cum am pus mana si pe un set generos de „almanahe” din anii ’70, ’80, Scanteia, Luceafarul, Sportul, Urzica, Flacara efectul a fost complet. In marea de zgura tiparita am gasit si destule lucruri interesante. Cele 72 de ore petrecute cu ureche langa radio si ochiul atintit pe batranele litere au reusit sa ma destinda total. La revenirea in Bucuresti eram convins ca Ion Dolanescu, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Aurel Tamas sunt cei mai in voga artisti autohtoni.