O surpriza placuta aceasta Padure Norvegiana, filtrata prin ochii si urechile japonezului Haruki Murakami. Cu radacinile adanc infipte in „De veghe in lanul de secara” a lui JD Salinger, padurea trece usor la urmatorul nivel punand accentul pe linia subtire de demarcatie dintre nebunie si normalitate, dintre viata si moarte. Toru Watanabe (Padurea norvegiana) seamana, pana la un punct, cu Holden Caulfield (De veghe in lanul de secara) dar si cu multe alte milioane de tineri dezorientati in momentul in care incep sa faca primii pasi spre maturitate. Pentru unii dragostea reprezinta unica salvare iar pentru altii moartea este solutia cea de pe urma.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RaNQjhXhfVs]
imi place ca incepi sa vezi dincolo de padure dedelescule,
ca lasi in urma nostalgiile comuniste, usor lacrimogene :)), si te preocupi de lucruri importante. ca de zis le zici bine!
Pantacrueleo nu incep nimic, asa am fost mereu, nu mai mima necunoasterea. asta cu nostalgii comuniste e buna, pot fi acuzat de orice dar de asta nu. eu am nostalgia copilariei, care , din pacate, s-a suprapus cu perioada comunista. la fel si a ta.
la copilaria ta bolsevica ma refeream, ma dedes :))
(a ta si a noastra, a generatiei fifty-fifty)
nu mai bate in retragere, ca te stiu percutant!
Nu mai Pantacrueleo, copilaria mea nu a fost bolsevica. vremurile erau bolsevice. eu am fost un copil liber de orice constrangere.
Alte minunatii din magneticul Murakami te asteapta sa le descoperi, boier Dede. Oaia fantastica, Dansul, La capatul lumii si in tara aspra a minunilor… Si eu te astept, sa scrii despre ele 🙂
Pantacruel – mukles, ca ai numa vreo cativa ani mai mult decat moi 🙂
Vom descoperi toate minunatiile alcatuite din litere si cuvinte.
O carte fetis pentru multi japonezi.