Politica serioasa

Campania electorala din Bucuresti nu a reusit sa ma prinda in mrejele ei, exista un singur candidat, cu un slogan absolut idot care m-a dezmortit, dar in rest nu am avut motive sa ciulesc urechea la ce spun candidatii la primaria Capitalei sau cei de la Sectoare.

Lucrurile s-au schimbat brusc sambata cand am mers in comuna natala. M-am izbit de o politica vanjoasa, zgomotoasa, contondenta, insinuanta si plina de promisiuni. La fiecare 5 minute trecea pe strada cate o masina care te invita gratie unor portavoci sa-i votezi pe candidatii PD-L, PSD si PNL (cam astia sunt oamenii cu sanse). Dupa ce benzina s-a mai terminat au inceput sa apara pedestrii care mai imparteau cate un afis, punguta, invitatie, calendar (am aflat ca de la Paste acest lucru se petrece  extrem de frecvent si de multe ori a continut si produse usor digerabile). Optiunile votantilor sunt clare si la vedere, in functie de afisele pe care le au lipite pe gard la care adversarii politici nu au acces. Cum am vopsit recent gardul, parintii mei  nu au permis sa le fie impodobite ulucile cu chipul unuia din cei 3 candidati care se razboiesc pentru scaunul de primar. Consatenii mei sunt oameni care consuma multa energie in politica, chiar daca statisticile spun ca in 2000 si 2004 au votat cam 35% dintre ei. Preludiul conteaza.