[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bSp585pWQVc]
Oricat de mult ma enerveaza actorii care populeaza fotbalul autohton, nu imi pot reprima bucuria ca in cateva zile voi asista la un nou turneu final de Campionat European.
Povestea a inceput in 1982, Campionatul Mondial din Spania. Turneu fara Romania, urmarit la un tv alb-negru, Snagov, cu antena fixata in dudul din curtea unchiului, pentru a receptiona cat mai bine „bulgarii”. Cei drept in timpul turneului am schimbat antena, am descoperit cercul(unul din aluminiu fixat pe o tablita de ebonita) si m-am imprietenit cu mai multi oameni „seriosi” care veneau in grupuri compacte sa urmareasca meciurile. M-am imprietenit cu Maradona, Socrates, Zico, Boniek, Platini, Rossi si am suferit, pe rand, pentru Brazilia si Franta. Marea mea placere de atunci era sa culeg ziua cirese pentru ca seara, la meci, desfatarea sa fie completa.
A urmat europeanul din 1984, cu Romania in grupa cu Spania, Portugalia si Germania. Atunci mi-am incercat primele talente de gazetar sportiv, am si acum un caietel plin de comentarii, clasamente, formatii, poze, caricaturi. Ciresele erau la fel de dulci, chiar daca acum culegeam mai mult frunza de dud pentru viermii de matase de la scoala. Era sarcina de partid.
In 86, in Mexic, am fost cucerit definitiv de Maradona. Exersam prin curte driblinguri ca ale lui cu adversari imaginari, nu imi ieseau de fiecare data, imaginarul reusea de multe ori deposedari spectaculoase. Am reusit sa asamblez impreuna cu tatal meu o antena cu 12 elementi, astfel ca „bulgarii se vedeau bec” la Snagovul nemuritor ( de fapt la turneul din 1988 a fost pensionat nedrept de un elcrom de ultima generatie)Devenisem ceva mai greu si crengile ciresului mai cedau sub mine.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rPgbLYp_h2c&feature=related]
Ar mai fi ceva turnee finale. Dar 1990 s-a uscat ciresul, am descoperit berea si parca nimic nu a mai fost ca inainte. Nu mai aveam nevoie de „bulgari” si parca disparuse si aerul de conspiratie, in plus oamenii seriosi au inceput sa stea pe la casele lor iar eu sa am pretentii ca ma pricep la fotbal si sa devin tot mai critic. Totusi placerea turneelor finale a ramas. Trebuie sa merg in piata sa vad cat mai costa un kilogram de cirese pentru ca acum totul se plateste.
(Voi reveni, totusi, cu CM din 1994 – primul ca student si CE din 2000 – primul ca barbat insurat)
:))) Am inteles treaba cu comentariile sportive din ziarul-caiet, notate in urma meciurilor vazute la TV, dar vreun direct de la fata locului, in care sa-i dictezi la telefon cuiva de acasa cu ce sa completeze caietul, ai reusit?
era extrem de greu la vremea respectiva avand in vedere varsta mea si regimul politic in care traiam.
ulterior am servit multe directuri(nu de turneu final)
asa dedes junior!!!
dezvaluie-ti adevarata fata, arata-ne de ce esti in stare.
asa maestre dedes! 🙂
cum zici matale domnule Panta. ne mai aducem si noi aminte de bucuriile simple ale copilariei
Eu ma refeream in istoria mergand pana in zilele noastre. Dar, din ce spui, inteleg ca ziarul improvizat a fost trecut inca de pe atunci la arhiva …
au mai existat incercari, abandonate in anumite stadii si din pacate in ultimii 10 ani am inceput sa fiu si platit pentru astfel de lucruri, ceea ce a stricat tot farmecul.
Nu era destula graba ca sa strice treaba, acum mai e si banul … 🙁
Eu zic ca nu te-ar refuza nimeni daca ai cere sa nu mai fii platit, daca asta ti-ar readuce pasiunea de alta data … 😉
ar fi o solutie… pentru sefi.
din pacate pasiunea de a manca zilnic e si mai puternica
Din motive de igiena ultimele 9 comentarii au fost sterse.
in calitate de gazda am incercat sa salvez onoarea celor implicati fara voia lor in conflict, dar, de ce nu, si pe a celor doi combatanti.
foarte bine le-ai facut dedes! sa se invete minte.
dar spune-mi, te rog, ii cunosc cumva pe cei doi musterii? ca sa stiu sa ma feresc si eu, altadata, de dumnealor…