E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine –
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor… –
E vremea rozelor ce mor.
(Alexandru Macedonski)
S-a terminat concediul. Ce as putea sa spun mai mult. Ma simt ca in copilarie pe 14 septembrie.
eeee…
imi place noua ta cameşă!
te intinereste putin 🙂
sper sa ai forta gsp TV-ului de acum inainte si audientele lui dan diaconescu. sau invers, daca vrei 🙂
eu m-am simtit acum cateva zile, cand direct din povestiel lui h.c. andersen m-am trezit in infernul lui dante, intr-un nou sediu, mai mic, mai meschin si mai muribund, ca un drac indracit.
uite asa mai murim cate un pic, dedes, cu fiecare concediu expirat…
putin cate putin. noroc ca vara viitoare ne asteapta un nou concediu.